Pe 5 August 1976 părintele Vasile Zăpârțan se întorcea de la Nürnberg la München.
După spusele șoferului autocamionului care venea în spatele mașinii părintelui, se pare că mașina a „deviat” de pe autostradă intrând într-un copac.
„Accidentul” s-a soldat cu trei morți printre care și vrednicul preot Zăpârțan.
Născut pe Vasile Zăpârțan 27 aprilie 1918 în Benediug, azi Mănăstirea, județul Cluj, a fost rectorul misiunii Române Unite cu Roma din München începând cu 1957 și până la asasinarea sa de către Securitate în 1976.
La slujba sa de înmormântare, săvârșită pe 11 august 1976 de episcopul Vasile Cristea, au participat mii de români sosiți din întreaga Germanie Occidentală.
A fost corespondent pentru România al publicației Kirche in Not, editată de fundația Kirche in Not, înființată pentru sprijinul bisericilor creștine din lagărul socialist.
În materialele sale a denunțat nu numai persecuția Bisericii Catolice din România, ci și „subjugarea și înjosirea Bisericii Ortodoxe Române de către regimul comunist”.
În anul 1976 a obținut de la preotul Emil Riti înregistrarea audio în care cardinalul Iuliu Hossu, aflat în domiciliu forțat, recitise rezoluțiunea de la Alba Iulia din 1918.
Părintele Zăpârțan a predat înregistrarea la postul de radio Europa Liberă, care a transmis-o pe post.
Mărturia lui Pacepa
Conform generalului Ion Mihai Pacepa execuția părintelui Zăpârțan a fost ordonată personal de Nicolae Ceaușescu.
„Ceaușescu poate fi teribil de violent când are pică pe cineva. Curând după venirea sa la putere a simțit pentru prima dată gustul usturător al criticii publice, venită din partea unui lider emigrant român și reacția sa imediată a fost: Omoară-l fără milă!.
Omul care l-a criticat a fost Vasile Zăpârțan, un preot emigrant (greco-catolic) care trăia în Germania de Vest și care a denunțat cultul personalității lui Ceaușescu, atât în discursuri publice, cât și în slujbe bisericești”, Ion Mihai Pacepa, Orizonturi Roșii, New York 1988, pag. 131.
Octavian Bârlea
După moartea părintelui Zăpârțan, funcția de rector al misiunii române unite din München a fost preluată de Octavian Bârlea, născut la 5 mai 1913, în satul Bârlești, comuna Mogoş, judeţul Alba.
A fost un teolog și istoric român, specialist în istorie ecleziastică, fratele folcloristului Ovidiu Bârlea.
A studiat la Academia Teologică din Blaj (1930-1934) și la Colegiul Pontifical Pio Romeno de la Roma, unde va urma cursurile Ateneului de Propaganda Fide și în 1943, va susține prima teză de doctorat despre opera lui Petru Movilă.
În 1945 este făcut membru al Misiunii Vaticanului pentru refugiații din Germania și Austria.
Va fi transferat al Paris ca vicepreședinte al Misiunii Catolice Române pentru Europa de Vest și rector al Misiunii Catolice din Franța.
Revine la Roma unde lucrează la radio Vatican (1957-1960).
În 1957 a înființat la Roma Societatea Academică Română, pe care a condus-o în calitate de președinte și fondator.
S-a stins din viață pe 5 aprilie 2005, la München.
