Asasinarea lui Rasputin
Rasputin, un țăran născut în Siberia, care a suferit o convertire religioasă în adolescență și s-a autoproclamat vindecător cu abilitatea de a prezice viitorul, a câștigat favorurile țarului Nicolae al II-lea și ale țarinei Alexandra prin capacitatea sa de a opri sângerarea fiului lor, Alexei, în 1908.
Din acel moment, deși a fost criticat pe scară largă pentru modul său de comportament și pentru cantitățile mari de alcool consumate, Rasputin a exercitat o influență puternică asupra familiei conducătoare a Rusiei, înfuriind nobilii, ortodoxia bisericească și țăranii deopotrivă. El a influențat-o în mod deosebit pe țarină și se zvonea că ar fi fost amantul ei. Când Nicolae a plecat să conducă forțele rusești în Primul Război Mondial, Rasputin a condus efectiv țara prin intermediul Alexandrei, contribuind la corupția și dezordinea deja existente în Rusia Romanovilor.
Temându-se de puterea crescândă a lui Rasputin (printre altele, unii credeau că acesta plănuia să facă pace separată cu germanii), un grup de nobili, condus de prințul Felix Iușupov, soțul nepoatei țarului, și de marele duce Dmitri Pavlovici, văr primar al lui Nicolae, l-au atras pe Rasputin la Palatul Iușupov în noaptea de 29 decembrie 1916.
Mai întâi, potențialii ucigași ai lui Rasputin i-au dat călugărului mâncare și vin cu cianură. Când acesta nu a reacționat la otravă, l-au împușcat de la mică distanță, lăsându-l să moară. Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, Rasputin „a înviat” și a încercat să fugă din curtea palatului, moment în care atacatorii săi l-au împușcat din nou și l-au bătut cu cruzime. În cele din urmă, l-au legat pe Rasputin, încă în viață în mod miraculos, și l-au aruncat într-un râu înghețat. Cadavrul său a fost descoperit câteva zile mai târziu, iar cei doi conspiratori principali, Iușupov și Pavlovici, au fost exilați.
Nu după mult timp, Revoluția bolșevică a pus capăt regimului imperial. Nicolae și Alexandra au fost asasinați, iar lunga și întunecata domnie a Romanovilor s-a încheiat.
