Un mujic ca toți ceilalți
Rasputin s-a născut într-un sat siberian și până pe la 23 de ani viața sa nu a fost cu nimic diferită de a celorlalți mujici. A lucrat
pământul, s-a căsătorit și a avut mai mulți copii, din care
trei au ajuns la maturitate.
În 1892, totul s-a schimbat însă. Purtat de un elan religios, Rasputin a petrecut câteva luni la o mănăstire. Nu s-a călugărit niciodată și nici nu și-a abandonat familia, pe care avea să o ajute până la sfârșitul vieții.
„Trebuie să păcătuiești ca să obții harul dumnezeiesc al iertării”
Fervoarea religioasă pare să-l fi condus pe Rasputin într-o sectă
desprinsă din Biserica Ortodoxă. De la acești sectanți numiți Hlîsti pare să fi deprins Rasputin ideea că „trebuie să păcătuiești ca să obții harul dumnezeiesc al iertării”. Totuși, în 1901, când a plecatîn pelerinaj spre Grecia și Ierusalim cu gând să se călugărească, Rasputin s-a îngrozit de practicile homosexuale ale călugărilor ruși de pe Muntele Athos.
Reîntors acasă, a luat legărura cu un sihastru pe care îl mai vizitase și după lunile petrecute la mănăstire. De la
acest Macarie a aflat Rasputin pilda că în jurul unei sfinte mănăstiri sunt câte o sută de draci care îi ispitesc pe călugări, în vreme ce în jurul unui sat de necredincioși sunt numai doi. Macarie l-a îndemnat să-și caute mântuirea sufletului în lume, iar Rasputin l-a ascultat.
Fervoarea religioasă l-a adus în preajma țarului
Fervoarea sa religioasă, acea nebunie pentru Hristos atât de specifică rușilor, dar și charisma, l-au făcut să fie remarcat de ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse, dar și de membri ai familiei imperiale. Până la urmă, a fost adus chiar în fața țarului și a țarinei. Vizibil impresionat de Rasputin, Nicolai al II- lea a notat data primei întâlniri- octombrie 1906. Profund marcați de boala grea a țareviciului Alexei, țarul și țarina mai apelaseră și înainte la tot felul de vraci și oameni sfinți. Dar, pentru hemofilia țareviciului, nici medicii, nici vracii nu aveau leac.
Rugăciunile și leacurile lui Rasputin au efect
Rugăciunile lui Rasputin au ameliorat însă starea micului prinț. Istoricii au însă explicații științifice pentru această minune. Douglas Smith crede că Raspuntin reușise să-i insufle țarinei o convingere atât de tare că băiatul i se va vindeca, încât aceasta o transfera asupra copilului.
Paradoxal, efecte pozitive a avut și nebunia lui Rasputin de a alunga medicii de la patul bolnavului și de a le arunca leacurile pe foc. Printre aceste medicamente se afla și aspirina. Medicii nu știau pe vremea aceea că medicamentul subția sângele și agrava astfel suferința țareviciului.
Există însă și o mărturie, a baronesei Sophie Buxhoeveden, doamna de companie a țarinei, care spune că Rasputin
aplica pe țarevici leacurile medicinei țărănești tradiționale. Mai precis pe cele folosite în satele din Siberia pentru a trata sângerările interne ale cailor.
Cu altă ocazie, în 1912, când Rasputin se afla în Siberia, țareviciul Alexei a suferit o cădere care a provocat sângerări severe.
Țarina, de teamă de viața fiului ei, i-a scris lui Rasputin o telegramă, cerându-i să se roage pentru Alexei.
Rasputin a răspuns prompt, scriind: „Dumnezeu ți-a văzut lacrimile și a auzit rugăciunile tale. Nu vă întristați. Micuțul nu va muri. Nu permite medicilor să-l deranjeze prea mult.”
După ce a primit scrisoarea lui Rasputin, starea lui Alexei a rămas neschimbată, dar câteva zile mai târziu, sângerarea s-a oprit.
Istoricul Robert K. Massie a descris această recuperare ca fiind: „Unul dintre cele mai misterioase episoade din întreaga legendă a lui Rasputin”.
Capătă o influență uriașă asupra familiei imperiale
Indiferent de cauza care a ajutat la recuperarea lui Alexei, țarina era convinsă că Rasputin era cel care l-a salvat.
Istorici precum Marc Ferro au sugerat că Rasputin a oprit sângerarea lui Alexei prin hipnoză.
Dar influența lui Rasputin asupra familiei imperiale nu se reducea la ușurarea suferințelor țareviciului și la influența uriașă pe care o avea asupra țarinei. Rasputin reușise să-l citească pe Nikolai al II-lea. Îi spunea să aibă mai multă încredere că își face cum trebuie datoria față de popor. Țarinei, Rasputin reușea să-i potolească toate temerile. În schimb, căpăta tot ce-și dorea pentru apropiații săi și femeile care îi făceau pe plac. Folosindu-și puterea pe care o avea asupra familiei imperiale, dădea sfaturi politice și făcea recomandări de persoane pentru funcții ministeriale.
În timp ce la curte poza în „om sfânt” și reprezentant al țărănimii,
acasă se destrăbăla cumplit. Avea relații cu femei de toate felurile- de la prostituate până la doamnele din lumea bună care voiau să obțină favoruri de la țar prin mijlocirea lui. Mai mult, bea până cădea inconștient.
Rasputin trebuie să moară
Oricât de desfrânată ar fi fost viața lui, presa și bârfele au făcut-o
de o mie de ori mai aberantă. Soldații de pe front erau siguri că are o relație amoroasă cu țarina, alții că el și țarina lucrează pentru inamicul german. Dincolo de bârfe, Rasputin devenise extrem de incomod pentru marea nobilime, care vedea cum influența ei asupra țarului scade pe zi ce trece. Prințul Felix Yussupov, cel care a decis să treacă la fapte, mai avea un motiv. I se reproșa că nu a îmbrăcat uniforma să meargă la război și că duce o viață fastuoasă și fără nicio grijă.
Trebuia să facă ceva care să-i demonstreze patriotismulâ ca să nu-și piardă locul în societate, așa că și-a asumat rolul
principal în conspirația pentru asasinarea lui Rasputin.
Filmul de groază al asasinatului
În memoriile sale, publicate în 1938, Yussupov relatează amănunțit asasinarea „Călugărului nebun”. Povestește că l-a invitat pe Rasputin la palatul său și l-a tratat cu prăjituri și cu nenumărate pahare cu vin în care pusese cianură de potasiu.
