Asasinarea lui Pompei cel Mare
Pe parcursul lungii sale cariere, Pompei cel Mare a dat dovadă de un talent militar excepțional pe câmpul de luptă. A luptat în Africa și Spania, a înăbușit revolta sclavilor lui Spartacus, a curățat Mediterana de pirați și a cucerit Armenia, Siria și Palestina. Desemnat să organizeze teritoriile romane nou-câștigate în Orient, s-a dovedit a fi un administrator strălucit.
În anul 60 î.Hr., s-a alăturat rivalilor săi Iulius Caesar și Marcus Licinius Crassus pentru a forma Primul Triumvirat, iar împreună, trioul a condus Roma timp de șapte ani. Succesele lui Caesar au stârnit însă gelozia lui Pompei, ceea ce a dus la prăbușirea alianței politice în 53 î.Hr. Senatul roman l-a susținut pe Pompei și i-a cerut lui Caesar să renunțe la armată, ceea ce acesta a refuzat să facă. În ianuarie 49 î.Hr., Caesar și-a condus legiunile peste râul Rubicon, din Galia Cisalpină în Italia, declarând astfel război împotriva lui Pompei și a forțelor sale.
Caesar a obținut câștiguri timpurii în războiul civil care a urmat, învingând armata lui Pompei în Italia și Spania, dar ulterior a fost nevoit să se retragă în Grecia. În august 48 î.Hr., cu Pompei în urmărire, Caesar s-a oprit în apropiere de Pharsalus, instalându-și tabăra într-un loc strategic. Când forțele senatoriale ale lui Pompei au căzut asupra armatei mai mici a lui Cezar, acestea au fost în întregime ruinate, iar Pompei a fugit în Egipt.
Pompei a sperat că regele Ptolemeu, fostul său client, îl va ajuta, dar regele egiptean s-a temut să-l jignească pe victoriosul Cezar. La 28 septembrie, Pompei a fost invitat să părăsească navele și să coboare la Pelusium. În timp ce se pregătea să pășească pe pământ egiptean, a fost ucis de un ofițer al lui Ptolemeu.
