Episodul crimelor îl relatează col (r), conf.univ., dr.Anatol Munteanu:
„În data de 20 august 1917, în gospodăria podgorie a inginerului hotarnic Andrei Hodorogea a avut loc o petrecere la care a participat și Simion Murafa.
În plantațiile de viță de vie, unde petreceau oaspeții, au intrat câțiva soldați, unii spun că era o „bandă de dezertori ruși”, nu ostași la datorie.
Alții au zis că erau trimiși special pentru a „Strica petrecerea” sau a omorî pe cineva din „cinovnicii burgheziei naționale”.
Totul s-a început de la niște struguri de poamă, rupți de soldați cu tot cu coardă.
Murafa le-a făcut observație, arătându-le spre un coș de struguri, aleși special de stăpânul viei.
Dar oamenii cu armă, văzând uniforma lui de ofițer, au pus în mișcare baionetele și gloanțele…, nu aveau nevoie de struguri, ei veniseră la Murafa Simion, ei veniseră la comandă, l-au urmărit și au tras gloanțe în ofițerul în uniformă, Simion Murafa, și în colegul dânsului, Andrei Hodorogea.
Comanda de a trage în acești doi oameni patrioți și naționaliști moldoveni a fost dată celor doi soldați de comandantul lor, care a dispărut imediat în vie. Acest caz de asasinare a zguduit toată Basarabia și România”.
Fruntaș al Mișcării Naționale din Basarabia
Născut pe 24 mai 1855, în satul Cotiujenii Mari din județul Soroca, Simeon Murafa a fost un fruntaș al Mișcării Naționale din Basarabia, publicist, promotor al culturii muzicale.
Simion Murafa
A făcut studii liceale și universitare la Kiev, unde l-a cunoscut pe Alexie Mateevici și unde devine licențiat în drept în 1912.
Colaborează la ziarul „Cuvântul moldovenesc” între 1913 și1917 fiind un timp și director al acestei publicații.
Editează, în 1917, broșura „Cine-s moldovenii. Din istoria neamului”. Contribuie la fondarea Partidului Național Moldovenesc și la reconstituirea Societății Culturale Moldovenești.
Mişcarea ostaşilor moldoveni
Participă la Primul Război Mondial, conducând o echipă sanitară pe frontul românesc, în această calitate a organizat mişcarea ostaşilor moldoveni de la Odesa în 1917.
Când revine la Chişinău, adună soldaţii basarabeni de pe frontul românesc, le ţine adunări şi îi pregăteşte de luptă, fiind persoana de legătură a Partidului Național Moldovenesc cu militarii de la Odesa și Iași.
În acest timp îl cunoaște la Fălticeni pe Mihail Sadoveanu, la Iași– pe Octavian Goga și Onisifor Ghibu.
În anul 1917, aduce de la Iaşi o tipografie în grafia latină, în serviciul Partidului Naţional Moldovenesc, al cărui cofondator era.
Sadoveanu: „Muscalul” acela voinic și plin de viață
Mihai Sadoveanu a scris despre Simion Murafa în cartea „Orhei și Soroca”, editată în Chișinău, 1921:
”N-aș putea spune cât am fost de mișcat. Priveam la „muscalul” acela voinic și plin de viață, cu ochii scăpărători și însuflețiți…
Am stat mult sfătuind în noaptea ceea de frăție, am deschis cărțile
cronicarilor și am chemat între noi, cu ochii înlăcrimați, trecutul frumoasei și nefericitei noastre Moldove.
Apoi ne-am despărțit cu părere de rău într-un târziu, în noaptea neagră și ploioasă…
Coloane de artilerie treceau prin întuneric, spre necunoscut. Nu vedeam
ostași, nu vedeam cai – auzeam numai mișcarea neostoită, măcinarea aspră a șoselei – și din când în când un sunet, o comandă în limba străină. „Muscalul” mi-a strâns mâna și a plecat”.
Trei mucenici ai românismului
Onisifor Ghibu, în paginile ziarului România nouă din 19.08.1918, în articolul „Trei mucenici ai românismului în Basarabia, Alexei Mateevici, Simion Murafa, A. Hodorogea”, scrie:
„Simion Murafa a fost cel dintâi român basarabean pe care l-am cunoscut. Era pe la jumătatea lui octombrie 1916, în zilele grozave care prevesteau căderea Bucureștiului.
L-am întâlnit la Iași în tovărășia poetului Goga. Venea de la Suceava, din Bucovina.
Cunoștința lui m-a fascinat: tânăr, plin de viață și de energie, cu o figură simpatică, îmbrăcat cu haină de ofițer rus, care pe vremea aceea, pentru noi avea ceva atrăgător – el m-a atras și mai mult prin aceea că era dintr-o țară pe care nu o cunoșteam și o socoteam pierdută, totuși o iubeam profund.
Spunea că acum pleacă spre București cu formațiunea lui militară și de acolo, spre Transilvania. Se simțea fericit că întâmplarea războiului îi oferea prilejul de a vedea toate țările românești.
Și deși vremurile erau destul de grele, el ne zicea, mie și lui Goga: războiul o să iasă bine; voi o să scăpați de unguri, numai noi nu știm când vom scăpa de ruși…”.
O altă amintire a lui Onisifor Ghibu:
„L-am văzut în martie 1917, când se înjgheba Partidul Național Moldovenesc, apoi la Odesa la 18 aprilie, când s-a pornit puternica Mișcare a Ostașilor Moldoveni, la care a vorbit el.
Murafa vorbea întotdeauna ca un naționalist înfocat. Ceilalți vorbeau ca socialiștii.
Întors la datorie, caută soldații moldoveni de pe frontul românesc, ține adunări și-i pregătește pentru lupta națională.
Se demobilizează și vine în Basarabia pentru luptă. Întâmpină pe primul batalion de ardeleni la Chișinău și le dă un steag tricolor să-l ducă la Alba Iulia. Se simțea fericit ca niciodată”.
Foto sus: Chișinău – Funeraliile lui Murafa și Hodorogea
În memoria lui S. Murafa, A. Hodorogea și A. Mateevici în Grădina Catedralei din Chișinău s-a ridicat la 29 septembrie 1923 monumentul „Apostolii Basarabeni”, distrus ulterior de sovietici, dar refăcut pe același loc în anul 2016.
