Dar ce a fost la Verdun? Bătălia de la Verdun a rămas în istorie, fiind cea mai lungă confruntare a Primului Război Mondial.
A început la 21 februarie 1916. Obiectivul ofensivei germane de la Verdun a vizat distrugerea forţei de luptă a armatei franceze.
La comanda forţelor germane se afla generalul Erich von Falkenhayn. Alegerea desfăşurării confruntării în vechea fortăreaţă de la Verdun purta, deopotrivă, o decizie strategică şi o încărcătură simbolică.
În 843, la Verdun-sur-Meuse, avusese loc semnarea tratatului care stabilea împărţirea Imperiului Carolingian, locul rămânând mult timp, deopotrivă, o zonă disputată atât de francezi cât şi de germani.
Amplasarea precară a forţelor franceze în această zonă, dispunerea zonei la nivel operaţional precum şi posibilitatea angajării pe 14 rute de cale ferate de către armata germană către Verdun l-au determinat pe Falkenhayn să propună Kaiserului desfăşurarea atacului în această parte a frontului, cu toate că generalii germani Hindenburg şi Ludendorff avansaseră posibilitatea continuării războiului împotriva Rusiei pe frontul din răsărit.
Verdun reprezenta, de asemenea, avanpostul de apărare al Franţei orientat către fortăreaţa germană Metz.
Erich von Falkenhayn ţintea controlarea zonei estice a albiei râului Meuse pentru ca deţinerea controlului aliniamentului înălţimilor să oblige unităţile franceze fie să recâştige terenul printr-un asalt ofensiv care le expunea, fie să se predea.
Falkenhayn a mizat pe utilizarea unui număr impresionant de piese de artilerie pentru a decima unităţile franceze, considerând că poate limita implicarea corpurilor de infanterie.
Potrivit estimărilor primite de la serviciile germane de informaţii, Falkenhayn aprecia că Franţa, la începutul anului 1916, nu dispunea de resursele militare combatante suficiente pentru a se putea opune unui atac iminent.
În plus, comandantul german aprecia drept necesară grăbirea deciziei privind desfăşurarea atacului asupra Franţei pe fondul implicării Marii Britanii în conflict şi ca urmare a introducerii serviciului militar obligatoriu de către guvernul de la Londra.
„Franţa nu trebuie ocupată, ci nimicită”
Aceasta era deviza lui Falkenhayn, motivând Kaiserului necesitatea desfăşurării unui atac masiv, într-o zonă limitată, asupra Franţei pentru scoaterea acestei armate a Antantei din conflict.
La sfârşitul anului 1915, comandamentul german estima necesitatea declanşării ofensivei asupra forţelor Antantei la Verdun.
Istoriografia bătăliei face trimitere la ”Memorandumul de Crăciun”, al generalului Erich von Falkenhayn, remis Kaiserului.
În acest document, despre care se regăsesc referiri în cartea de memorii a comandantului german, fără însă ca documentele militare de arhivă să facă vreo trimitere la existenţa acestuia, Falkenhayn enunţa implicaţiile tactice ale declanşării ofensivei la Verdun.
Șase obuze pe metro pătrat
Verdun reprezenta un front de luptă de 20 de km, foarte important pentru economia liniei de confruntare în vestul Europei.
Pe fiecare metru pătrat de teren în zona de luptă de la Verdun au căzut şase obuze în perioada februarie – decembrie 1916.
Totodată, a fost vorba şi de angajarea pe o zonă atât de delimitată a circa 70 de divizii franceze, graţie căii de aprovizionare logistice a Verdunului, intitulată sugestiv ”Calea Sacră”, ce lega Bar-le-Duc de Verdun.
Caracteristica unei confruntări, considerată drept hiperbătălie, este dată de perioada de timp pe care s-a desfăşurat şi de amplitudinea forţelor combatante implicate.
”Calea Sacră” a furnizat armatei franceze necesarul logistic, armament şi combatant, pentru apărarea Verdunului.
