Descoperirea unei vechi forme de artă
Autorul studiului, David Zhang, profesor de geografie la Universitatea Guangzhou din China, a observat în drum spre un izvor termal de pe Platoul Tibetan, amprentele unor oameni. Autorii au evaluat probele cu ajutorul elementelor radioactive. Pe baza ritmului de degradare a uraniului, autorii studiului au estimat că aceste amprente au fost lăsate cu aproximativ 169.000-226.000 de ani în urmă.
Judecând după mărimea amprentelor, echipa a stabilit că urmele au fost lăsate de doi copii, unul care avea vârsta de aproximativ 7 ani, iar celălalt de 12 ani. Aceste amprente furnizează cele mai vechi dovezi din Quesang, alături de maxilarul găsit în Peștera Baishiya, situată la marginea de nord-est a Platoului Tibetan, având o vechime de cel puțin 160.000 de ani.
Michael Meyer, profesor asistent de geologie la Universitatea din Innsbruck din Austria susține că denisovanii au fost cei care ar fi trăit în acea zonă și acea perioadă. Amprentele au fost realizate din travertin, un fel de calcar format din depozite minerale provenite din izvoarele naturale. Ulterior, când este băgat în apă, travertinul se întărește în piatră.
Într-o expediție anterioară, desfășurată în anii 1980, au fost descoperite amprente similare în apropierea aceluiași izvor. Acele amprente au variat ca mărime, lucru care a demonstrat că au fost lăsate atât de copii, cât și de adulți. Noile amprente diferită prin faptul că par lăsate în mod intenționat.
„Sunt așezate în mod intenționat. Nu ai obține astfel de amprente dacă ai desfășura o activitate normală. De fapt, sunt poziționate în peșteră ca și cum cineva ar fi încercat să formeze o anumită imagine.” Autorii studiului au comparat amprentele cu arta preistorică realizată de oamenii care își treceau degetele pe pereții peșterilor. Aceștia consideră că atât copiii, cât și adulții au participat la o astfel de acțiune, amprentele celor din Quesang ar trebui să fie considerate artă.
