Armata Română în timpul Campaniei din Vest. Între presiunea și abuzurile rușilor și ultima încercare de rezistență germană
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune dificultățile Armatei Române din timpul Campaniei din Vest, din cel de-al Doilea Război Mondial. Redăm mai jos notele istoricului militar.
Într-un Raport înaintat regelui Mihai I, la 14 mai 1945, referitor la participarea armatei române în timpul Campaniei din Vest (23 august 1944 – 12 mai 1945), generalul Constantin Sănătescu, şeful Marelui Stat Major, preciza:
,,Nimeni nu poate să conteste aportul armatei române pentru câştigarea victoriei… Efortul nostru a fost din cele mai mari, căci timp de 8 luni şi jumătate, am dus războiul numai cu propriile noastre mijloace, neprimind niciun ajutor de la aliaţi. Din contră, depozitele au alimentat simţitor armata rusă, iar fabricile şi uzinele, au lucrat mai mult pentru ruşi decât pentru noi. A trebuit să transportăm pe front numeroase subzistenţe, contrar tuturor regulilor războiului, fiindcă normal era să tragem resursele din teritoriul cucerit. S-au dat armatelor noastre zone mici şi sărace pentru exploatare şi chiar din aceste zone ruşii exploatau şi ei pentru trupelor lor. Chiar şi unităţile române ce lucrau direct cu trupele ruse (artilerie antiaeriană, pontonieri, care de luptă) nu au fost mai fericite sub acest punct de vedere şi dacă ruşii le-au procurat subzistenţele, apoi ne vor cere să le restituim ca şi cum aceste subzistenţe le-ar fi adus din Rusia şi nu luate de pe teritoriul cucerit, iar carburanţii ca şi cum n-ar fi fost aduşi din România.
În interior am avut destule greutăţi:
1. Scăderea producţiei de război din cauza lipsei unor materii prime şi din cauza lucrătorilor comunişti, care, ocupaţi cu întruniri şi manifestaţii, au scăzut producţia.
2. Transporturile care s-au făcut foarte defectuos, nefiind dirijate de noi.
3. Din cauza impunerii de a schimba, în plin război, planul nostru de organizare şi mobilizare.
Cu data de 10 mai se încheie o perioadă însemnată, căci s-a realizat cea mai importantă fază a războiului: capitularea inamicului.
Cu multă greutate ne-am strecurat şi am ajuns la ţinta ce ne-am propus.
Sacrificiile noastre au fost imense, însă Majestatea Voastră poate să aibă satisfacţia că întreaga armată şi-a făcut datoria pe deplin”.
Tot generalul Constantin Sănătescu aprecia, într-un alt Raport înaintat Ministerului de Război, că odată cu sfârşitul războiului ,,ar fi just şi logic ca servituţile de organizare, structură şi funcţionare care au fost impuse armatei române, pe temeiul necesităţilor acelor operaţiuni şi subordonării operative, să fie reexaminate în lumina necesităţilor proprii de pace… Reexaminarea acestor obligaţiuni cât mai grabnică de către Ministerul Afacerilor Străine şi Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului prezintă o deosebită importanţă pentru ca soluţionarea lor justă să ducă fără întârziere la: sistarea cheltuielilor şi prestaţiilor destul de numeroase pe care le-a impus contribuţia noastră militară; libera folosire în plin a o serie de bunuri şi întreprinderi indispensabile refacerii vieţii oastre economice; aducerea forţelor române în ţară şi demobilizarea lor pentru a mări disponibilităţile în braţe de muncă”.
