Armand Călinescu preia conducerea Siguranței și Armatei. Cum comenta presa franco-engleză

 

Ziarele franceze din 3 februarie 1939 relatau despre remanierea guvernului de la București condus de Patriarhul Miron Cristea, dar în care rolul principal regele i-l rezervase lui Armand Călinescu.

LE POPULAIRE sublinia că sensul modificărilor guvernului era întărirea puterii centrale și o colaborare mai strânsă între conducerea statului, a armatei și a serviciului Siguranței: „Dl. Armand Călinescu, care, de un an de zile, a jucat la Ministerul de Interne un rol decisiv în politica României, este însărcinat cu vicepreședinția Consiliului și cu interimatul Ministerului Apărării Naționale”.

ERE NOUVELLE scria: „Scopul acestei reconstruiri pare să fi fost de ordin intern, concentrând oarecum toată autoritatea în mâinile d-lui Armand Călinescu, care posedă într-un înalt grad încrederea regală. Menținerea ordinii este într-adevăr prima condiție pentru opera de redresare națională întreprinsă sub egida Regelui Carol. Mai cu seamă în ultimele luni s-a pus definitiv capăt întreprinderilor teroriste, care aveau drept scop răsturnarea regimului și dislocarea Statului. Mișcarea sedițioasă a fostei Gărzi de Fier a fost literalmente distrusă. Ea a fost părăsită de cea mai mare parte din aderenți. Șefii au fost pedepsiți sau puși în neputință de a face vreun rău. Recentele evenimente au arătat totuși că, dacă orice primejdie nu a dispărut cu desăvârșire, vigilența autorităților nu se lasă surprinsă și că opinia publică, la rândul ei, este întreagă de partea păzitorilor ordinii și aprobă măsurile luate pentru a extirpa răul din rădăcină”.

JOURNAL DES DEBATS nota: „Dl. Călinescu a obținut intrarea reprezentanților minorității maghiare din România în Frontul Renașterii Naționale. Această organizație a rezervat minorității maghiare 10 locuri în Consiliul său superior și două în Comitetul Director. Un acord analog a fost încheiat și cu minoritatea germană”.

L”ORDRE din 5 februarie sublinia: „Încredințându-i în același timp comandamentul Armatei și direcțiunea Siguranței publice, Suveranul a vrut să-i dea posibilitatea de a supraveghea mai de aproape orice încercare de propagandă subversivă. Căci n-ar trebui ca unele cazuri izolate să poată da impresia unei dezordini și a unei lipse de disciplină care ar fi în contradicție absolută cu realitatea faptelor. De mult timp, calmul, încrederea și unirea nu s-au afirmat cu atâta dârzenie în totalitatea nației române”.

Ziarul englez DAILY TELEGRAPH din 4 februarie: „Energia d-lui Armand Călinescu este binecunoscută, dar străinătatea îl mai cunoaște și pentru determinarea cu care a rezolvat problema Gărzii de Fier în România, cât și pentru cele două reforme de importanță capitală: noua reformă administrativă și reorganizarea învățământului, socotite a fi cele mai liberale din Europa”.

Pe 7 martie 1939, Regele Carol al II-lea îl numește pe Armand Călinescu în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al României. A fost asasinat în București pe 21 septembrie 1939 de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu.