Acesta a fost începutul unei cariere îndelungate în presă, în care Manoliu a folosit uneori pseudonimele Erasm, Dr. Nicolai Flamel, Petru M., Pet. Man și Arhiman.
a purtat o corespondență enormă cu Cioran și Camil Petrescu și a încercat, de asemenea, să-l implice pe Eliade în dezbateri filozofice, recunoscându-l drept superiorul său intelectual.
După declanșarea Operațiunii Barbarossa în 1941, în care România a participat ca aliat al Germaniei Naziste, Manoliu a scris o serie de articole despre implicarea sovieticilor în masacrul de la Katyn.
În 1945 noul guvern dominat de comuniști i-a interzis lui Manoliu să mai publice pe o perioadă de cinci ani, acuzându-l că a scris „articole cu caracter antidemocratic”.
Ceea ce a deranjat, în special, autoritățile comuniste a fost denunțarea de către el a masacrului de la Katyn.
În perioada regimului comunist ce a urmat, Manoliu a fost concediat și a fost nevoit să lucreze ca tehnician dentar, după absolvirea unei școli de specialitate.
Arestat, în cele din urmă, după ieșirea dintemnițele comuniste a fost trimis cu domiciliu forțat în comuna Costișa din județul Neamț și reîncarcerat după ce a fost prins citind, în 1958, lucrarea filozofică Ispita de a exista a autoexilatului Cioran.
Printre locurile unde a fost deținut s-a numărat Capul Midia, un lagăr de muncă forțată pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră.
El a făcut parte acolo dintr-o echipă de lucru care-i mai includea, printre alții, pe scriitorul Barbu Brezianu, cu care a rămas prieten apropiat, Oni Brătianu și Bani Ghica.
În timpul domiciliului forțat la Costișa a scris pagini de jurnal, eseuri și piese de teatru, care încă nu au fost publicate.
A trăit în sărăcie și a fost poreclit Arlechinul din cauza numeroaselor petice de pe hainele sale.
Ca urmare a faptului că i s-a interzis să publice scrieri literare proprii, Manoliu a devenit traducător, câștigând o mare apreciere în această calitate.
Cel care l-a ajutat a fost, se pare, potrivit unor surse, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, iar prima carte i-a fost oferită pentru traducere a fost romanul Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, pe care a preluat-o de la Eugen Barbu.
În 1967 a câștigat premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru această traducere.
Manoliu și-a petrecut ultimii trei ani din viață la Mogoșoaia și, traumatizat de sinuciderea soției sale, s-a izolat de propria familie.
A murit pe 29 ianuarie 1976.
