Aşa relata Avenir du Luxembourg primele momente ale ofensivei care avea să poate numele de Bătălia de la Ardeni. Evenimente pe care presa nu le va relata decâ tîn 18 şi 19 decembrie, adică la 48 şi 72 de ore de la momentul lansării operaţiunii „Wacht am Rhein”, scrie rtbf.be.
Despre bătălia de la Ardeni se poate spune că a fost printre ultimele ofensive importante ale Germaniei înainte de capitulare. Ea a încercat să împiedice înaintarea trupelor americane şi britanice aliate.
În zonă dens împădurită
Ofensiva a avut loc în zona dens împădurită a regiunii Munţilor Ardeni, din provincia belgiană Valonia, în jurul orașelor Bastogne, St. Vith, Rochefort, La Roche, Houffalize, Stavelot, Clerf, Diekirch, Vianden și a cantoanelor din estul Belgiei.
La vremea respectivă, nimeni nu cunoştea obiectivul naziştilor.
Cotidianul La Derniere Heure scria că nu este decât o manevră de diversiune.
Ziarul Le Soir era sigur că germanii vor să deturneze atenţia, că vor o diversiune: „Nu e niciun dubiu că inamicul caută o diversiune. Vrea cu orice preţ să împiedice avansul americanilor, care ameninţă Koln-ul”.
Atac de amploare
Un lucru este sigur, însă: este un atac de mare amploare. La 19 decembrie 1944, toate ziarele sunt clare: Germania a declanşat o ofensivă masivă, cu forţe de atac care sunt încă puternice. Suficient pentru a penetra teritoriul aliat în trei puncte, aşa cum explică ziarul Le Peuple.
Dar presa nu evocă importanţa pe care o poate avea această bătălie în privinţa desfăşurării războiului. Pentru mulţi, nu este decât o zvâcnire a bestiei germane. Este titlul pe care îl publică L’Avenir du Luxembourg la 19 decembrie.
Numai că nu e doar una. Rapid, germanii avansează. Cuceresc Stavelot, Montjoie şi Malmedy. Unitatea blindată a lui Joachim Peiper avansează până la Gleize şi Stoumont.
Avans rapid
Un avans rapid şi important, care îngrijorează publicaţia La Wallonie. Pentru aceasta, contraofensiva germană condusă de mareşalul von Rundstedt „marchează una dintre orele decisive ale războiului”. Iar asta e din vina lui Dwight Eisenhower, zice ziarul. De mai multe săptămâni Aliaţii nu avansează, sunt inactivi pe front, între Aix-la-Chapelle şi Luxemburg. Pentru La Wallonie, asta pare a fi ca o invitaţie pentru von Runsdedt.
Aliaţii sunt decişi să recâştige teritoriile pierdute. Într-un prim pas, blochează avansul german, apoi lansează o replică, pentru a recupera Stavelot şi Malmedy. Două localităţi care vor ţine prima pagină la 21 decembrie. Publicaţia La Meuse anunţă că sunt în mâinile americanilor.
Luptele sunt intense, aliaţii reuşesc să contreze ofensiva nazistă, explică corespondentul Reuters pe lângă un batalion american, pentru ziarul La Wallonie.
Efective
Trupele aliate erau constituite din 83.000 de soldați, 400 de blindate și 400 de tunuri, fiind comandate de Dwight D. Eisenhower, Bernard Montgomery și Omar N. Bradley.
La comanda trupelor germane se aflau Gerd von Rundstedt și Walter Model, efectivul trupelor germane fiind de 200.000 de soldați, 600 de blindate și 1.900 de tunuri.
Frontul avea lățimea de 60 km, trupele germane reușind să străpungă liniile inamice și să pătrundă pe o adâncime de circa 100 km.
Țelul acțiunii era ocuparea orașului Antwerpen, prin portul căruia soseau întăririle trupelor americane. După o luptă crâncenă de șase săptămâni, trupele germane au fost respinse până la linia inițială a frontului.
Fiecare progres al aliaţilor este evocat pe larg în presă şi, când situaţia este calmă sau când nicio ştire nu ajunge în redacţii, jurnaliştii repetă victorii americane şi britanice.
A durat şase săptămâni
Bătălia de la Ardeni s-a încheiat după şase săptămâni de conflict.
Aliaţii au câştigat, dar pierderile sunt mari şi mai ales pentru walloni, pagubele materiale imense. Unele localităţi au dispărut, rase de pe hartă de bombardamentele inamice şi Aliate. Malmedy, Saint-Vith, La Roche au avut această soartă amară. Mii de oameni au pierdut totul.
Potrivit L’Avenir du Luxembourg, numărul total al sinistraţilor este de 75.000. Sinistraţi pe care guvernul vrea să îi ajute. Dar în ciuda acestui ajutor va fi nevoie de mult timp pentru reconstrucţie.
Trupele americane și-au refăcut pierderile în circa 2 săptămâni, pe când Germania a epuizat ultimele sale rezerve militare, ceea ce a accelerat sfârșitul războiului.
Bilanțul ofensivei a fost sever de partea aliaților, 19.276 de morți, 47.139 de răniți, 21.144 prizonieri și dispăruți.
Pierderile trupelor germane s-au soldat la 17.236 de morți, 16.000 prizonieri și dispăruți, precum și 34.439 de răniți.
