Următorul pas a fost transformarea lor într-o glugă, purtată deasupra capului, cu o deschidere pentru a permite soldaților să vadă.
Era cunoscută drept casca Hypo, dar avea denumirea oficială de British Smoke Hood.
Până în octombrie 1915, erau deja testate aproximativ 100 de dispozitive diferite.
Dar s-a găsit o singură soluție. Aceasta a fost masca de gaze M-2. Primul model de mască M2 a fost introdus în martie 1916 și era făcut dintr-o bucată de material care acoperea fața complet.
În plus, avea o bucată dreptunghiulară de celofan, pentru vizualizare, protejată de o bucată de sticlă.
Ulterior, M2 a fost produsă în trei dimensiuni diferite și a inclus două oculare separate.
În total, fost realizate peste 29 de milioane de măști de gaz M-2, care au fost folosite de forțele franceze, americane, italiene și belgiene.
Francezii au copiat în mare acest model pentru masca ARS 17, în 1918, iar ele au rămas în serviciu până la sfârșitul războiului.
ARS 17 a fost utilizat în perioada interbelică și a fost înlocuit doar de modeul ANP T 31, în 1935.
Cu toate acestea, francezii au produs ARS 17 chiar până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Chiar dacă aceste arme diabolice au fost utilizate doar de câteva ori în Primul Război Mondial, istoria oribilului conflict nu poate fi spusă fără a aminti și măștile de gaz.
Eficiente sau nu, ele au fost scut pentru soldații care luptau în iadul tranșeelor.
Traducere de Luciana Pop
