Navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis a descoperit, în 1516, estuarul fluviului Rio de la Plata, iar Fernando Magellan a străbătut, în 1520, strâmtoarea care de atunci îi poartă numele.
Urmând aceste itinerare, spaniolii au colonizat noile ţinuturi locuite de o populaţie puţin numeroasă de amerindieni.
În 1536, a fost întemeiat oraşul Santa Maria del Buen Aires (Buenos Aires), iar în 1573, Santa Fe.
Argentina a devenit parte a Viceregatului Peru, iar din 1776 a viceragtului Rio de la Plata, dar a continuat să rămână slab populată.
Revoluția din Mai
Mişcarea de eliberare naţională izbucnită la 25 mai 1810 , cunoscută ca Revoluţia din Mai, a culminat, la 9 iulie 1816, cu proclamarea, în oraşul Tucuman, de către Jose de San Martin a independenţei Provinciilor Unite de la Rio de la Plata, care, prin Constituţia din 1826, au primit denumirea de Republica Federativă Argentiniană (Ţara Argintului).
Deceniile următoare au fost marcate de antagonismul dintre conservatori-federalişti (îndeosebi marii proprietari funciari) – şi liberali-unitarişti, reprezentanţii cercurilor burghezo-comerciale, manifestat în războaie civile încheiate cu victoria dictatorului Juan Manuel de Rosas în 1835.
La 1 mai 1853 a avut loc, la Santa Fe, Congresul Constituant care a promulgat Constituţia Argentinei, rămasă în vigoare până astăzi, cu unele amendamente, în 1994 şi 1997, cu excepţia anilor 1949-1956, când a fost în vigoare Constituţia peronistă.
Argentina a devenit un stat unitar, la 1864, , în timpul preşedinţiei lui Bartolome Mitre.
