Reporterul care îl însoțea relata că toate femeile frumoase din București dăduseră năvală în Gara de Nord pentru a-l saluta:
„I-au aruncat flori, s-au înghesuit, s-au strivit, şi l-au înspăimântat pe omul acela înalt şi frumos bărbat în toată accepţiunea cuvântului.
Atât de formidabil a fost elanul frumoaselor noastre, încât şeful de gară ne-a sfătuit să nu coborâm şi să mergem înapoi, la halta Griviţa, la triaj, pentru a descinde acolo.
În mijlocul unei veritabile bătăi de flori, garoafe albe, trandafiri roşii – trenul porneşte din nou. Coborâm la triaj, dar nici aci nu scăpăm de mulţimea care se agăţase de tampoane, de scări, spre a-l întovărăşi pe idol.
Cu greu ne suim în maşină, cu greu pătrundem în hotel. Peste tot suntem întâmpinați de aceleaşi zâmbete, de aceleaşi flori, de aceleaşi cereri de autografe…
Idolul este obosit.
Este obosit de glorie, de lume, ar vrea să fie singur… în baie.
Îl lăsăm deci şi plecăm să aşternem destăinuirile pe care ni le-a făcut în tren, de la Sinaia la Bucureşti.
Mărturisirile obicinuite – naştere, debut, carieră, film – desigur că nu vă interesează. Ele sunt povestite mereu, matematic, obsedant, şi devin din ce în ce mai plictisitoare.
Altceva doriţi fără îndoială să aflaţi dela un idol de talia lui Petrovich. Vreţi să ştiţi intimităţi din viaţa lui şi intimităţi din viaţa acelora cu care vine în contact. Să-l lăsăm deci pe Petrovich să ne spue lucrurile pe care nu le-aţi ştiut şi pe care de atâta vreme doriţi să le aflaţi…
Despre femei
Ivan Petrovich, amorezul prin excelenţă, vorbeşte despre femei, cu un zâmbet aproape melancolic, cu o privire aproape deşartă, în licărirea căreia joacă amintirile.
– Femeile, domnul meu… E atât de greu să le cunoşti… e atât de greu să le descri, atât de greu să vorbeşti despre ele!
– Dv. spuneţi asta?
– Da, eu. Să nu crezi că este plăcut să ai de-af ace cu prea multe femei. Sufletele lor sunt atât de diferite, minciunile lor atât de otrăvitoare, buzele lor atât de înşelătoare. De multe ori, te doresc dintr-un capriciu, dintr-o ambiţie prostească şi apoi pleacă, fug din calea ta, căci simt pe semne că le porţi nenoroc.
– Atunci?
– Atunci, este mai bine să nu ai de-a face decât cu o singură femee. Una care să fie a ta trupeşte şi sufleteşte, care să-ţi aparţie sincer, nu din capriciu, nici dintr-o dorinţă momentană…
– Şi totuş n-aţi fost niciodată căsătorit?
– O, nu, domnul meu. Un prim-amorez nu trebue să se căsătorească niciodată. Nu are voe să facă aceasta. Şi apoi îţi spun sincer: sunt sătul de minciunile pe care le rostesc pe ecran…
– Aşadar n-aţi iubit niciodată?
– Niciodată…
Petrovich se opreşte o clipă, zâmbeşte amar, blazat, şi spune : Am spus deseori „te iubesc”… Poate în clipele acelea să fi fost sincer… dar apoi…
Despre Greta Garbo
- Aţi cunoscut-o desigur pe Greta Garbo, în timpul angajamentului dv. la Hollywood. Ce impresie v-a făcut?
- Nu prea bună… Aş putea spune chiar proastă. În viaţa particulară Greta este pur şi simplu imposibilă. Nu vorbeşte cu nimeni, umblă prost îmbrăcată, nici măcar nu se în grijeşte. Şi apoi….
- Apoi?
Petrovich ezită un moment şi spuse:
- Greta nu poate suferi bărbaţii. Nu cunosc pe nimeni care să fi avut legături cu dânsa… În schimb femeile…
Petrovich mă roagă să nu destăinuesc această mărturisire a lui şi eu îi promit!!!
Despre Marlene Dietrich
- Marlene Dietrich?
- Foarte mult mai inteligentă decât Greta. A ştiut să-şi aranjeze bine lucrurile. Şi apoi… are picioare atât de frumoase!…
– Ce este adevărat din legătura ei cu Sternberg?
– Marlene întreţine, fireşte, relaţiuni cu regisorul ei. Nu cheltueşte însă prea multă energie, şi asta este foarte bine pentru dânsa…
– Nu înţeleg…
– Păi bine, Joseph von Sternberg…
Şi Petrovich face un gest semnificativ, care este suficient spre a ne lămuri.
Charlie Chaplin… Restaurator
- Pe Chaplin l-aţi cunoscut bine?
- O da, am fost foarte mult împreună cu el. L-am cunoscut chiar în ipostaza de… restaurator.
– Cum asta?
– Foarte bine. Pentru a încuraja pe un prieten , care nu prea avea ce mânca, l-a luat tovarăş şi a deschis împreună cu el un restaurant, „Henry IV”.
Afacerea mergea strălucit. Într-o bună zi, tovarăşul lui Chaplin a ridicat nasul. Pentru a-i face în necaz,
Marele comic se ducea zilnic la concurențăţă la „Brown Derby”.
Prezenţa lui atrăgea, fireşte, o lume imensă, fapt care-a dus la falimentul propriului lui local… Capricii, ce vrei?…
Convorbirea noastră a luat sfârşit”.
Aici se încheie interviul lui Ion Golea, care mai adaugă: Pentru cei cari se interesează de el notăm şi ind iscreţia vârstei lui Ivan Petrovich : 38 de ani.
Sportul pe care-l practică în mod continuu îl face să-şi menţie o înfăţişare mai tânără decât vârsta.
Cine era Ivan Petrovich
Ivan Petrovich (1 ianuarie 1894 – 18 octombrie 1962) a fost un actor și cântăreț sârb.
A fost primul actor din Iugoslavia care a avut o carieră internațională de succes în film, precedându-i pe Ita Rina și Zvonimir Rogoz.
Petrovich a lucrat în principal în cinematografia germană, dar a colaborat și cu regizori consacrați în aproximativ 100 de filme maghiare, franceze, spaniole, cehoslovace și la Hollywood.
A realizat vreo 40 de filme în Germania, înainte de izbucnirea războiului, sub conducerea celor mai buni regizori germani și a jucat cu cei mai populari actori ai perioadei.
În calitate de cântăreț foarte bun, a fost deseori distribuit în operete filmate.
A lucrat deseori cu cuplul regizor Jacob și Luise Fleck (The Orlov în 1927, Doctor Schäfer în 1928, The Tsarevich în 1929) și Richard Oswald (Victoria și Hussar-ul ei în 1931, The Flower of Hawaii în 1933, co-jucând Marta Eggerth) .
Alte filme din această perioadă includ 1928 Alraune de Henrik Galeen, co-jucând Brigitte Helm și Paul Wegener, 1929 Cartierul latin de Augusto Genina, 1931 The Opera Ball de Max Neufeld, co-rolul Liane Haid și Die Fledermaus de Karel Lamač, 1932 Tribuna pentru General Staff de Eugen Thiele, 1934 Paganini, în rolul principal, de EW Emo, co-rolul principal al lui Theo Lingen, și The Last Waltz de Georg Jacoby, 1935 The Cossack and the Nightingale de Phil Jutzi, 1937 Unter Ausschluß der Öffentlichkeit de Paul Wegener și 1939 Zentrale Rio de Erich Engels, co-jucând Ita Rina.
