În memoria sa, Facultatea de Ştiinţe Miniere din Bochum îi poartă, din 1995, numele.
Savant de renume mondial, Georgius Agricola a avut contribuţii notabile în domeniile medicină, farmacie, alchimie, filologie şi pedagogie, politică şi istorie, metrologie şi ştiinţele miniere.
Lucrările sale au stat la baza dezvoltării mineralogiei (Bermannus sive de re metallica dialogus) şi geologiei (De ortu et causis subterraneum).
Opera sa principală, o carte ilustrată intitulată De re metallica libri XII (1550), cuprinde istoria tehnicii mineritului şi a metalurgiei din vremea sa.
Scrisă în limba latină, cartea a fost publicată în 1556, la Basel, la un an după moartea sa. Ulterior a fost tradusă în numeroase limbi.
Georgius Agricola, supranumit „părintele mineralogiei” şi considerat fondatorul ştiinţelor miniere, s-a născut la 24 martie 1494, la Glauchau (Saxonia), fiind al doilea născut din cei şapte copii ai unui fabricant de postav.
A studiat limbile vechi (greaca şi latina) la Universităţile din Leipzig, Bologna şi Padua.
A fost profesor de latină la Zwickau (1517-1522). Între anii 1522-1526 a studiat în Italia, obţinând doctoratul în medicină. În 1527 s-a căsătorit cu văduva Anna Meyer (din Chemnitz).
A lucrat ca medic şi farmacist la St. Joachimsthal şi, din 1530, la Chemnitz.
După moartea soţiei, în 1541, s-a recăsătorit cu Anna Schütz. A fost de două ori ales primar al oraşului Chemnitz (1546-1548 şi 1551-1553).
-
-
-
Bărbatul Drakarul în care a fost înmormântat bărbatul avea 9 – 10 metri lungime şi conţinea şi un scut, o suliţă şi o sabie cu un singur tăiş. ”Stilul săbiilor s-a schimbat de la un secol la altul, ceea ce înseamnă că putem data cu certitudine acest mormânt ca aparţinând secolului VIII, în plină Perioadă Merovingiană în nordul Europei”, conform lui Raymond Sauvage. La înmormântarea femeii, vikingii au escavat cu grijă mormântul bărbatului din secolul anterior şi au plasat drakarul mai mic al femeii în vasul de luptă mai mare şi apoi le-au îngropat din nou pe amândouă. Marcarea teritoriului ”Este rezonabil să ne gândim că cei doi au fost îngropaţi împreună pentru a marca proprietatea unei familii asupra acestor pământuri, într-o societate căreia, în general, nu-i plăcea să scrie astfel de lucruri”, conform lui Sauvage. Echipa de arheologi a descoperit această necropolă într-un teren agricol din regiunea Skeiet, în centrul Norvegiei. În Evul Mediu, legea vikingă îi solicita familiei care dorea să-şi păstreze pământurile să demonstreze că a avut în posesie respectivele pământuri timp de cel puţin cinci generaţii. Astfel, familiile vikinge care îşi îngropau morţii, ştiau exact unde se află îngropaţi strămoşii lor, pe terenul aflat în proprietate. Alte surprize? Cele două drakare funerare se află la marginea unei movile în care s-ar putea afla şi alte morminte vikinge. Anii în care s-a practicat agricultura în acest perimetru au dus la surparea şi nivelarea unei porţiuni importante din movilă, iar arheologii bănuiesc că ar mai putea găsi artefacte vikinge împrăştiate în perimetru. ”Deocamdată am descoperit o broşă din era Merovingiană, ceea ce indică faptul că acest gorgan a adăpostit mormântul unei femei de vază din societatea vikingă. Este o perioadă fascinantă din istoria scandinavă, din care dispunem de foarte puţine descoperiri arheologice”, a mai precizat Sauvage.
