A murit la 21 noiembrie 1555, la Chemnitz şi a fost înmormântat în Domul din Zeitz.

În memoria sa, Facultatea de Ştiinţe Miniere din Bochum îi poartă, din 1995, numele.

Savant de renume mondial, Georgius Agricola a avut contribuţii notabile în domeniile medicină, farmacie, alchimie, filologie şi pedagogie, politică şi istorie, metrologie şi ştiinţele miniere.

Lucrările sale au stat la baza dezvoltării mineralogiei (Bermannus sive de re metallica dialogus) şi geologiei (De ortu et causis subterraneum).

Opera sa principală, o carte ilustrată intitulată De re metallica libri XII (1550), cuprinde istoria tehnicii mineritului şi a metalurgiei din vremea sa.

Scrisă în limba latină, cartea a fost publicată în 1556, la Basel, la un an după moartea sa. Ulterior a fost tradusă în numeroase limbi.

Georgius Agricola, supranumit „părintele mineralogiei” şi considerat fondatorul ştiinţelor miniere, s-a născut la 24 martie 1494, la Glauchau (Saxonia), fiind al doilea născut din cei şapte copii ai unui fabricant de postav.

A studiat limbile vechi (greaca şi latina) la Universităţile din Leipzig, Bologna şi Padua.

A fost profesor de latină la Zwickau (1517-1522). Între anii 1522-1526 a studiat în Italia, obţinând doctoratul în medicină. În 1527 s-a căsătorit cu văduva Anna Meyer (din Chemnitz).

A lucrat ca medic şi farmacist la St. Joachimsthal şi, din 1530, la Chemnitz.

După moartea soţiei, în 1541, s-a recăsătorit cu Anna Schütz. A fost de două ori ales primar al oraşului Chemnitz (1546-1548 şi 1551-1553).