Romanul a apărut în Marea Britanie pe 1 ianuarie 1934, putând fi cumpărată cu prețul de șase șilingi și șapte pence. Peste Ocean, a apărut în librării la data de 28 februarie a aceluiași ani, la prețul de doi dolari.
În Statele Unite, el apăruse inițial ca roman foileton, în ziarul Saturday Evening Post, între 30 septembrie și 4 noiembrie 1933, având ca titlu Crimă în Vagonul de Calais.
De la bun început, publicul cititor a înțeles că subiectul era inspirat faimosul caz de răpire a fiului aviatorului Charles Lindbergh din 1932.
În carte, afaceristul Samuel Ratchett, vinovat de răpirea și uciderea unei fetițe, reușește să scape de urmărirea justiției și este pedepsit de rudele și alte persoane afectate de pierderea micuței, fiind înjunghiat ritualic de acestea în compartimentul său de dormit din Orient Exprees.
Cum trenul este blocat de o furtună de zăpadă în Croația, autoritățile anchetează crima chiar la bordul acestuia, ajutate de Hercule Poirot.
(În cazul Linbergh, vinovatul, un anume german Bruno Hauptmann, fusese prins, judecat și executat pentru răpirea și asasinarea copilului.)
Mai puțin cunoscut este că odată, pe când călătorea singură, Agatha Christie a rămas ea însăși blocată în Orient Express, timp de 24 de ore, din cauza unor ploi diluviene. Cu această ocazie a auzit povești întârzieri ale trenului, cauzate de viscol, care au durat și șase zile. Ele i-au oferit ideea cărții.
Într-o scrisoare către al doilea său soț, arheologul Max Mallowan, ea vorbește despre această întârziere, descriindu-i înfățișarea și configurația cabinelor, până la amănunte precum forma mânerelor de la uși sau a întrerupătoarelor de lumină.
Toate aceste detalii se vor regăsi ulterior în carte.
Agatha Christie a fost fascinată de Orient Express, trenul care traversa Europa, legând Apusul de Răsărit. În Autobiografia ei, va scrie:
„Toată viața mi-am dorit să mă urc în Orient Express. Când am călătorit în Franța, în Spania sau în Italia, trenul era adesea staționat la Calais și aveam o poftă teribilă să mă sui în el.”
Se crede că a scris Crima din Orient Express pe când îl însoțea pe soțul său în cercetările sale arheologice în Irak. De altfel, cartea îi este dedicată lui MELM, care înseamnă Max Edgar Lucien Mallowan.
Crima din Orient Express este considerată de critici drept cea mai reușită din întreaga operă a Agathei Christie, cu replici devenite ulterior celebre, precum cea a lui Hercule Poirot:
„Imposibilul nu s-ar fi putut produce, așadar imposibilul trebuie să fie posibil în ciuda aparențelor.”
