Lindbergh, care își dobândise celebritatea efectuând primul zbor singur peste Oceanul Atlantic, în 1927, și soția sa, Anne, descoperă o solicitare de răscumpărare de 50.000 de dolari în camera goală a copilului.
Răpitorul a folosit o scară pentru a se cățăra până la fereastra deschisă de la etajul al doilea și a lăsat prin cameră urme de încălțăminte înnoroite.
Soții Lindbergh au fost asaltați de oferte de asistență și de indicii false. Până și Al Capone și-a oferit ajutorul din închisoare.
Timp de trei zile, anchetatorii nu au descoperit absolut nimic, și nici răpitorii nu au mai dat nici un semn.
Apoi, a venit o a doua scrisoare de răscumpărare, de data aceasta cerând 70.000 de dolari.
În cele din urmă, răpitorii le-au dat celor doi părinți instrucțiuni unde să lase banii, iar când aceștia au fost livrați, soții Lindbergh au fost informați că micuțul Charles se află pe un vas, numit Nelly, în largul coastelor Massachusetts.
După căutări intense, nu s-a găsit nici o urmă de copil sau de vas.
La scurt timp, corpul copilului a fost descoperit în apropierea conacului Lindbergh. Fusese ucis în noaptea răpirii și găsit la mai puțin de un kilometru de casă.
Cu inima zdrobită, soții Lindbergh donează conacul unei organizații caritabile și se mută din acel loc care le inspira amintiri sinistre.
Cazul răpirii nu a fost rezolvat până în septembrie 1934, când a fost descoperită o bancnotă din banii oferiți ca răscumpărare. Șeful stației de benzină care a încasat banii, a notat numărul mașinii, deoarece proprietarul i s-a părut suspect.
Acesta era un imigrant de origine germană, Bruno Hauptmann. Când s-a efectuat o percheziție la domiciliul său, s-a descoperit o parte din banii de răscumpărare.
Hauptmann a declarat că un prieten i-a dat banii să-i păstreze și că el personal nu are nici o legătură cu crima.
Procesul care a urmat a ținut cu sufletul la gură toată națiunea americană. Procurorii nu aveau prea multe probe: în afara banilor, principala dovadă era certificarea de către grafologi că biletul de răscumpărare fusese scris de mâna lui Hauptmann.
De asemenea, procurorii au încercat să stabilească o legătură între Hauptmann și tipul de lemn folosit la fabricarea scării.
Totuși, aceste dovezi și uriașa presiune a opiniei publice au fost suficiente pentru a-l condamna pe Hauptmann. A fost executat pe scaunul electric în 1936.
Ca urmare a uciderii micuțui Charles Lindbergh, răpirea a fost declarată infracțiune federală. Cazul Lindbergh a servit și ca subiect de inspirație pentru Agatha Christie, când a scris „Crima din Orient Expres”.
