În secolul 21, majoritatea oamenilor consideră că relațiile lor sexuale sunt o chestiune privată. Cu toate acestea, în Evul Mediu despărțirea dintre spațiile private și cele publice în viața bărbaților și femeilor era mai mai mică.
În cazul unei victime a violului care rămânea însărcinată, era dificil pentru femeie să susțină că nu a consimțit deoarece, în sistemul credințelor medievale, plăcerea fizică era necesară pentru ca o femeie să conceapă și, astfel, se presupunea că o femeie care s-a bucurat de sex a consimțit la faptă și nu a fost violată.
A existat o dezbatere între teologi cu privire la faptul dacă plăcerea fizică și plăcerea spirituală erau același lucru și dacă ambele echivalează cu consimțământul sau nu, dar credința larg răspândită a fost că, dacă o femeie ar rămâne însărcinată, nu ar fi putut fi victima unui viol.
Deși multe dintre legile care guvernau sexul și căsătoria în perioada medievală nu erau atât de diferite de legile moderne, au existat câteva diferențe puternice, în special în instanțele consistoriale care erau conduse de biserică.
Sursa AICI
