Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Activiștii bolșevici se dezmățau, beau și furau din casele basarabenilor deportați în 6 – 7 iulie 1949. Pe cei scăpați de deportare îi chinuiau și le violau femeile
Articole online

Activiștii bolșevici se dezmățau, beau și furau din casele basarabenilor deportați în 6 – 7 iulie 1949. Pe cei scăpați de deportare îi chinuiau și le violau femeile

Al doilea val de deportări din Basarabia s-a numit operaţiunea „Iug” (Sud) şi s-a desfăşurat pe baza unei hotărâri a Biroului Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 6 aprilie 1949, care prevedea deportarea de pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti a „chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele Miliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor rurali, membrilor sectelor religioase, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”

În Kazahstan, în Asia Centrală şi în Siberia au fost deportate 11.280 de familii, însumând 40.850 de suflete.

Spre deosebire de alte deportări, aceasta s-a efectuat pe baza unei hotărâri însoţite de un act adiţional care prevedea că deportarea se face „pentru totdeauna.

Operaţiunea de ridicare a acestor persoane de la casele lor a început la 6 iulie 1949, la ora 2 noaptea şi s-a încheiat a doua zi la ora 20.

Conform datelor oficiale, au fost ridicate 35.796 de persoane, organizate în 30 de eşaloane transportate cu 1.573 de vagoane de vite în Siberia – în ţinutul Altai, în regiunile Kurgan, Tiumen, Tomsk şi în R.S.S.Kazahă. La ieşirea din Basarabia vagoanele erau oprite, iar pe o linie paralelă erau trase alte vagoane.

Familiile erau despărţite, bărbaţii fiind duşi în vagoanele trase pe linia paralelă, iar femeile, copiii şi bătrânii erau urcaţi în alte vagoane, având o altă destinaţie decât cea a vagoanelor în care se aflau bărbaţii.

Foarte puţini şi-au regăsit familiile, foarte puţine familii s-au reunit după ani de detenţie, de deportare.

Majoritatea şi-a luat rămas-bun pentru totdeauna.

Bărbaţii erau duşi în Siberia la munci grele: în mine, în cariere de piatră, la defrişări de păduri, la construcţii de drumuri şi poduri etc. Acolo munceau şi prizonieri de război.

Femeile, copiii şi bătrânii au ajuns, în cea mai mare parte, în Kazahstan şi în sudul Siberiei (Kurgan, Tomsk), în zonele cât de cât fertile, la munca câmpului.

Grozăviile din satul Lopatnic

Așa că, după 6 și 7 iulie 1949, bolșevicii au rămas stăpâni pe gospodăriile confiscate și s-au apucat să bea și să mănânce din agoniseala celor deportați.

Uneori, jafurile și dezmățurile nomenclaturiștilor luau forme bizare.

Într-o notă strict secretă a Procuraturii RSSM din 21 noiembrie 1949, semnată de procurorul secției de anchetă Dunaeva, sunt descrise acțiunile criminale săvârșite în satul Lopatnic de către activiștii bolșevici din raionul Edineț, în primele zile după 6 iulie, același an.

În document se spune că, pentru „acțiunile de încheiere a operației Yug, comitetul raional al partidului comunist a delegat la Lopatnic un grup de șase comuniști, și anume pe Popandopulo, șef al Secției raionale de finanțe, Lubeanov, împuternicit raional al Ministerului Colectărilor din URSS, Boiko, adjunct pentru probleme politice al directorului Stației de mașini și tractoare, Șukanov, șeful Secției raionale de cultură fizică și sport, Norkin și Lisițin, inspectori ai Secției raionale de finanțe.

Aceștia aveau misiunea de a înregistra și a evalua averile celor deportați, înainte de a fi confiscate. Între timp, ei trebuiau să organizeze și integritatea obiectelor”.

Viol în grup în fața soțului

Ajungând la fața locului, activiștii s-au întâlnit cu președintele sovietului sătesc din localitate, Grinko, și agentul financiar local, Ursu V.I.

În scurt timp, toți s-au trezit în jurul unui butoi de vin de o 150 de litri, rămas în beciul deportatului Agapie Crețu-Anușca.

Încetul cu încetul, beția s-a mutat în casa vecinului Zara Ion, care era acasă cu familia.

Totodată, trimișii raionali s-au înfruptat cu păsări din gospodăriile celor duși în Siberia, pe care evident că nu le-au înscris în actele de evaluare a averilor confiscate.

După ce și-au umplut capul cu alcool, notează procurorii, Șukanov și Lisițin au forțat-o pe gospodina casei, Zara Maria, să întrețină cu ei relații sexuale în grup, în fața soțului.

N-au rămas fără treabă nici ceilalți prieteni de pahar, care au trântit-o la podea pe mama stăpânului casei, mătușa Irina Zara, în vârstă de șaizeci de ani.

Unul s-a cățărat pe genunchii ei, altul pe umeri, altul pe piept și pe burtă…

Călcând-o astfel în picioare, îi cereau să se înscrie în colhoz. Era amenințată că, în caz contrat, va fi deportată și ea.

Delegația de la raion și-a bătut joc de bieţii oameni toată noaptea, iar Boiko și Norkin și-au satisfăcut necesitățile fiziologice într-un colț al camerei, în văzul tuturor, inclusiv al celor doi copii minori ai gazdelor.

Plângând, stăpânul casei îi implora să înceteze dezmățul.

A fost auzit doar de agentul financiar Ursu, singurul care se mai ținea pe picioare şi care a reușit, în cele din urmă, să-i liniştească pe activiști și să-i urce în căruță.

Mai târziu, procuratura a format o comisie pentru a cerceta mai profund acest caz.

A doua notă informativă „strict secretă” cu privire la operația Yug din Lopatnic, a fost întocmită la 15 decembrie 1949 de către anchetatorul Kordonski, fiind adresată procurorului RSSM, Osipov.

În document se menționează că trimișii de la raion „au continuat delapidările și dezmățul”.

De exemplu, n-au înregistrat zece rațe, vreo 50 de găini și 13 gâște din gospodăriile deportaților Cecan și Bunica.

O parte din aceste păsări le-au mâncat pe loc, în cadrul petrecerilor, iar restul le-au luat cu ei acasă.

În afară de aceasta, împuternicitul Boiko și președintele Grinko, împreună cu șeful morii din sat, Glazkov, și-au însușiit o căldare cu vin din beciul deportatului Agapie Anușca.

După aceasta, au intrat în casa lui Leancă, unde era cazat colegul lor, Lubeanov.

Au băut bine și cu acesta, apoi i-au dat vreo doi litri de vin furat lui Glazkov, pe care l-au trimis acasă.

O nouă găleată de vin însă au cărat-o la locul petrecerii principale, în casa lui Zara Ion.

Ajunşi iarăşi aici, după ce au băut pahar după pahar, comuniștii au interpretat cântecul „Catiusha” și au urlat, de erau auziţi în tot satul, mai precizau procurorii.

Pe la miezul nopții, Popandopulo s-a retras pentru a se odihni în casa vecină.

Însă Boiko, Norkin, Lisițin, Șikanov și Ursu s-au înțeles să nu se miște de acolo, până nu vor bea tot vinul vecinului deportat.

Astfel, au adus la faţa locului butoiul şi l-au ridicat pe prispa casei lui Zara.

Procurorii scriu că Norkin s-a îmbătat atât de tare, încât își făcea nevoile chiar lângă butoi.

A doua zi, trimișii de la raion au pus-o pe Zara Maria, pe care au violat-o iarăşi în ajun, să le gătească o ciorbă de pasăre.

La masă au venit Boiko, Norkin, Șikanov, Lisițin și doi invitați de-ai lor, Savcenko și Gumeniuk.

În timpul chefului, Lisițin a agresat-o din nou pe Zara Maria, forţând-o să-i satisfacă toate poftele sexuale şi ameninţând-o cu Siberia în caz de refuz.

Iar Savcenko s-a luat de mama gazdei, căreia îi smulgea hainele, îi ridica fusta şi îi arăta penisul. La rândul său, Norkin a adormit şi a făcut pe el chiar în pat.

Procurorul de Edineţ a sărit în ajutorul torţionarilor

Spre seară, comuniştii au plecat, dar bietul Zara n-a scăpat de griji. Pentru că butoiul cu vin a rămas pe prispa casei sale, el a înțeles că torționarii se vor întoarce.

Atunci şi-a strâns repede niște lucruri strict utile, și-a luat soția batjocorită și cei doi copii și s-au ascuns prin grădinile din vecinătate. Mamă-sa, bătrână și bolnavă, a rămas acasă, fiindcă nu se putea deplasa. Gospodarul a pus un lacăt la uşă, încercând s-o protejeze şi crezând că astfel trimişii de la raion nu vor încerca să pătrundă înăuntru.

S-a înșelat însă amarnic, deoarece trimișii Moscovei erau mai degrabă fiare decât oameni.

„În scurt timp, împuterniciții au revenit la locul petrecerii. Au smuls lacătul de la ușă și au găsit-o pe bătrâna Irina Zara în pat. I-au smuls plapuma, au tras-o la podea și au bătut-o cu pumnii și picioarele, amenințând-o în continuare că va fi deportată.

S-au şi urinat peste ea, apoi s-au pus pe chef ca și în noaptea precedentă. Spre dimineața, au luat câțiva litri de vin și au plecat la vecinul Camerzan, unde au consumat, împreună cu Lubeanov și Popandopulo, cu ocazia plecării acestora la Edineț”, mai adăugau procurorii.

În acelaşi document se mai arată că, la 10 decembrie 1949, membrii delegaţiei raionale au fost audiați la Biroul comitetului raional al partidului comunist.

Pedeapsa care le-a fost aplicată a constat doar în excluderea din partid a lui Boiko, Lisițin, Șhikanov și Norkin, iar Popandopulo a primit mustrare aspră.

Lubeanov a scăpat de neplăceri din simplu motiv că „n-a fost prezent la ședința unde trebuia să-i fie aplicată o mustrare”.

Procurorii menţionau că cel mai uşor s-a rezolvat soarta lui Norkin: „La sfârșitul lui noiembrie, acesta a comis un furt de buzunar și acum este tras la răspundere penală”. Anchetatorii au mai stabilit că și procurorul raionului Edineț, Pilețki, s-a implicat în ajutorul torţionarilor, falsificând personal semnătura reclamantei Irina Zara și a translatorului Kalughina.

 

Sursa AICI

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA