Acțiunile întreprinse de Banca Națională a României în timpul Marelui Război
Între 1916 și 1918, în timpul participării României la război, guvernatorul Băncii Naționale a fost Ioan G. Bibicescu, o figură remarcabilă în istoria culturală și economică a României, o personalitate care, din păcate, este puțin cunoscută astăzi.
Pe parcursul războiului, Ioan G. Bibescu afirma:
„Am primit conducerea băncii într-o situaţiune grea, atât de grea încât nu se putea închipui şi a trebuit să iau măsuri conform acestei situaţiuni”.
Atât în timpul războiului, cât și în perioada postbelică, Banca Națională a adoptat măsuri și legi speciale în beneficiul statului, cele mai multe dintre acestea fiind luate în timpul guvernatorului Bibicescu:
– Banca Națională a sprijinit financiar efortul militar al armatei române;
– În toamna anului 1916, sediul Băncii Naționale a fost mutat la Iași;
– În decembrie 1916, sub amenințarea ocupației străine, Tezaurul României a fost transportat la Moscova, dar numai după ce a primit aprobarea guvernului român și după ce guvernul imperial rus și-a asumat răspunderea pentru securitatea transportului, a depozitării și a returnării în România. Transportul a fost însoțit de Theodor Capitanovici, Anghel Saligny și M.Z. Demetrescu;
– În august 1917, a doua parte a Tezaurului românesc a fost evacuată la Moscova.
La sfârșitul războiului și odată cu realizarea Marii Uniri, Banca Națională a României:
– Și-a extins activitatea pe întreg teritoriul țării;
– S-a implicat în unificarea monetară a țării prin retragerea din circulație a tuturor rublelor, coroanelor și bancnotelor emise de Banca Generală în teritoriile ocupate de armatele germane în timpul războiului.
În ceea ce privește cariera guvernatorului Bibicescu, acesta a fost numit director al Băncii Naționale în 1895
Până în 1914, când a preluat rolul de viceguvernator al băncii centrale, Ioan G. Bibicescu a colaborat cu cei mai importanți oameni ai instituției menționate, personalități precum Eugeniu Carada, Emil Costinescu sau Anton Carp. În 1914, după moartea lui Anton Carp, Bibicescu a fost învestit printr-un decret regal în funcția de viceguvernator pentru o perioadă de un an.
În 1915, mandatul său a fost reînnoit, iar începând cu anul 1916 va conduce banca în calitate de guvernator, într-una dintre cele mai dificile perioade ale existenței sale. Bibicescu a rămas guvernator până în decembrie 1921, când, din cauza vârstei și a sănătății precare, a decis să se retragă. A continuat să fie director în cadrul instituției, iar la propunerea lui Mihail Oromolu, noul guvernator al Băncii Naționale, Președinția Consiliului de Miniștri i-a acordat titlul de guvernator onorific, fiind singurul șef al instituției care s-a bucurat de o astfel de recunoaștere a meritelor sale.
