Escrocul Barmat provoacă căderea guvernului și duce Banca Națională a Belgiei pe marginea prăpastiei

 

Un mare scandal financiar, de proporțiile afacerii Stawisky, izbucnea în 1937 în Belgia.

Afacerile lui Joseph Barmat, un peronaj ciudat, au antrenat la dezastru și ruină mai multe personalități din politica și marea finanță belgiană.

Nimeni nu știa de unde apăruse misteriosul personaj.

De origine germană, Barmat avusese însemnate întreprinderi financiare în Olanda și Franța, care dispăruseră fără să provoace vreun zgomot.

A trecut în Belgia unde, având relații în lumea marii finanțe, a pus pe picioare câteva firme, care s-au bucurat de concursul Băncii Naționale a Belgiei, care i-a acordat credite.

Barmat, în numele firmelor sale, a scontat la Banca Națională un portofoliu de creanțe false în valoare de peste 800 milioane franci.

Suma îi fusese acordată cu mare ușurință, așa că a constituit motivul deschiderii unei anchete la Banca Națională, care a provocat o criză de guvern.

Când și-a dat seama că escrocheriile încep să-I iasă la iveală, Barmat a tulit-o în Luxemburg.

Dezastrul întreprinderilor sale fictive a atras o adevărată catastrofă financiară, însăși Banca Națională fiind serios zguduită.

Un general, Étienne, care conducea una dintre societățile lui Barmat, s-a sinucis, guvernul a demisionat, iar guvernatorul Băncii Naționale și-a luat trei luni de concediu, pe timpul anchetei parlamentare.

Barmat, care nu s-a prezentat la audieri, avea, însă, la dispoziție mulți bani, plasați în locuri sigure.

Acest misterios personaj fusese unul dintre colaboratorii apropiați ai „Regelui chibriturilor”, Krueger, de la care deprinsese escrocheriile prin care reușise să facă o avere de sute de milioane de franci.

Interesant era că lucrase atât de abil încât pe seama lui nu se putea pune o pagubă mai mare de 20.000 de franci.

Dar iscusința cea mare a lui Barmat, care a uimit pe toată lumea, a fost acțiunea sa sistematică de fraudare a Băncii Naționale și felul în care, în mai puțin de zece ani, pe lângă averea formidabilă, făcuse rost de o diplomă de doctor în științe economice, pe baza unei false diplome de bacalaureat.

Însă, la Berlin era celebru din 1922, pentru o escrocherie unică în felul ei.

Acest rege al falsurilor se prezentase într-o bună zi la Dresdner Bank cu suma de un million de mărci, pe care a depus-o, cerând în schimb un cec cu care să poată ridica aceeași sumă de la sucursala băncii din Hamburg.

A doua zi, s-a prezentat din nou la ghișeul băncii spunând că e silit să rămână pe loc și vrea să-și ridice banii.

A prezentat cecul, a încasat banii și a plecat.

În același timp la bancă a mers și un complice al lui Barmat, care, cu cecul adevărat, a încasat a doua oară milionul de mărci.

 

Sursa: Ilustrațiunea română din 24 noiembrie 1937