În 1842, William Rankine a citit în ziare despre „accidentul de la Versailles” din 8 mai acel an, care este socotit prima mare catastrofă pe calea ferată.

Acest prim mare accident feroviar, o tragedie care a marcat Franța aproape un secol.

După ce au participat la ziua onomastică a regelui Louis Philippe de la Versailles, o parte dintre invitații regelui se întorceau la Paris cu trenul. În apropierea localității Meudon s-a rupt o osie de la prima locomotivă. Acesta a deraiat, vagoanele din spate au venit peste ea și s-au aprins.

Este limpede că în acea perioadă de pionierat a căilor ferate, autoritățile nu erau pregătite pentru astfel de catastrofe.

O primă consecință a accidentului a fost aceea că francezii au renunțat la centurile cu care se prindeau călătorii de scaune, potrivit alsting.ro.

Numărul mare de morți, mărturiile supraviețuitorilor care relatau cum oamenii nu se puteau desprinde din chingi, totul a făcut să se renunțe la această procedură. De atunci, în niciun tren din lume oamenii nu au mai fost fixați pe scaune, în tren.

O a doua măsură a fost inspirată din identificarea cauzelor rupturii osiei. Probabil atunci a fost prima oară când oamenii și-au dat seama ce înseamnă oboseala metalului.

S-a descoperit că oboseala metalului propagă fisurile acestuia, ducând la rupere. Accidentul de la Versailles a fost și din acest punct de vedere un moment de referință.

Pentru a se depista eventualele fisuri în roți sau osie, înainte de a pleca trenul sau în anumite gări, pe traseu, muncitorii verifică integritatea bandajelor de la roțile de tren. Totodată și aspectul osiei. Dacă există vreo fisură, lovind metalul cu ciocanul se va auzi un zgomot strident, care vibrează.