25 august 1950: Truman ordonă armatei să preia controlul asupra căilor ferate
Truman intervenise deja într-o altă dispută feroviară, când angajații sindicaliști de la Chicago, North Shore and Milwaukee Railway Company au amenințat cu greva în 1948. De data aceasta, însă, intervenția lui Truman a fost critică, deoarece tocmai ordonase în iunie intrarea trupelor americane în război împotriva forțelor comuniste nord-coreene.
Întrucât o mare parte din infrastructura economică și de apărare a Americii depindea de buna funcționare a căilor ferate, greva din 1950 propusă de două organizații sindicale uriașe, Frăția conductorilor de tren și Ordinul conductorilor de tren, reprezenta o amenințare și mai mare. În iulie, Truman a ordonat formarea unui consiliu de urgență pentru a negocia o înțelegere între sindicatele feroviare și proprietari. În cele din urmă, sindicatele au respins recomandările consiliului și, la 25 august, păreau hotărâte să ducă greva la bun sfârșit.
Într-o declarație publică din acea zi, Truman a insistat că „preluarea guvernamentală [a căilor ferate] este imperativă” pentru protecția cetățenilor americani, precum și „esențială pentru apărarea națională și securitatea națiunii”. El a folosit aceeași justificare pentru a prelua controlul uzinelor siderurgice atunci când sindicatul United Steel Workers a intrat în grevă mai târziu în cursul anului.
Greva feroviară a durat 21 de luni. În cele din urmă, în mai 1952, Frăția mecanicilor de tren, Ordinul conductorilor de tren și un alt sindicat, Frăția mecanicilor și pompierilor de locomotivă, au acceptat condițiile administrației Truman și s-au întors la lucru.
