Că s-a stârnit această legendă era cam de mirare și vom vedea îndată pentru ce.
Învinuit chiar de la început că lucrează pentru aducerea pe tron a fiului lui Cuza, Adevărul răspunde în nr. 4 din 19 august 1888, într-un articol intitulat „Cuzismul nostru”:
„Dacă se înțeleg prin cuzism nu știm ce fel de revendicații ridicule sau de pretenții la un drept divin imaginar, dacă potrivnicii noștri ar voi să facă din noi apărătorii acestei idei absurde că o țară se moștenește ca un nume și o avere, atunci protestăm în mod energic contra acestei imputări calomnioase.
Dar dacă prin cuzism se înțelege a nu recunoaște altă suveranitate decât aceea a sufragiului universal proclamată de Cuza Vodă și înaintea căreia fiul său s-a închinat prin o scrisoare publică, dacă prin cuzism se înțelege a proclama neîncetat marele princip că țara trebuie să fie a pământurilor și de nu a avea altă țintă decât neatârnarea neamului românesc, atunci o spunem sus și tare suntem cuziști”.
Ceea ce, totuși, ar dovedi că Adevărul a apărut fără candidat la Domnie și că republicanismul său a fost rezultatul unei evoluții firești a ideilor este faptul că s-a declarat republican înainte ca prințul Alexandru Cuza (foto) să fi murit.
Citește și Știngerea neamului lui Cuza Vodă
Prințul Cuza trăia încă și nimeni nu se gândea la moartea lui, când la 11 decembrie 1889 – niciun an și jumătate de la apariție – Adevărul părăsește idea Domniei pământene și îmbrățișează ideea republicii:
„Campania contra dreptului de dizolvare este dar, cu alte cuvinte, lupta pentru răsturnarea monarchiei și pentru înlocuirea ei cu altă formă de guvernământ, mai democratică, ce nu poate fi decât forma republicană.
Naște întrebarea:
Această luptă a devenit ea oare atât de necesară încât orice român iubitor de țară trebue să o întreprindă chiar cu riscul de a se izbi de prejudecățile monarchice înrădăcinate în unele din sferele noastre politice?
Noi avem bărbăția de a zice:
Da! Această luptă este necesară, ea este neînlăturabilă.
În zadar ne îmbătăm cu cuvinte: marele principiu că toate puterile purced de la națiune trebuie să devie o realitate”.
Iar în nr, din 14 decembrie, continuând expunerea ideii republicane:
„Primul argument ce are să ni se opuie va fi desigur contradicția între atitudinea noastră republicană de astăzi și ideile de Domnnie pământeană pe cari le-am susținut de la apariția ziarului nostru.
În adevăr cele două puncte de căpetenie ale programului nostru au fost răsturnarea Domniei străine și revenirea la Domnia pământeană.
În privința primului punct ne-am convins că marea majoritate este cu noi.
Parte negativă a programului nostru este împărtășită de mai toată suflarea românească.
Dar în privința punctului al doilea, care reprezintă partea afirmativă, adică revenirea la Domnia pământeană, am întâmpinat oarecari nedumeriri și chiar obiecțiuni temeinice.
