A refuzat să fie înmormântat lângă mama sa, dar și Premiul Nobel. Născut pe 21 iunie

 

A încetat din viaţă la 15 aprilie 1980, în urma unei embolii pulmonare, și, potrivit dorinței sale, nu a fost îngropat alături de mama sa şi tatăl adoptiv, ci în celălalt cimitir vestit al orașului.

În ultimii 20 de ani ai vieţii, sănătatea lui Sartre a fost într-un declin permanent, în mare parte din cauza ritmului său frenetic de lucru.

A suferit de hipertensiune şi, în 1973, a rămas aproape orb.Exponent de seamă al gândirii existenţialiste, romancier, dramaturg şi critic literar, Jean-Paul Sartre s-a născut la 21 iunie 1905, în Paris, potrivit nobelprize.org.

Studiile și catedra

Între 1924 şi 1929, a studiat la Şcoala Normală Superioară din Paris, fiind atras în special de psihologie, sociologie şi filosofie. Aici a întâlnit-o pe Simone de Beauvoir, între cei doi înfiripându-se o prietenie ce avea să dureze o viaţă.

Devine interesat de opera filosofică a compatriotului său Henri Bergson.

În 1931, Sartre a devenit profesor de filosofie şi a predat la diferite licee din Le Havre, Laon şi Paris. Un an mai târziu, a obţinut o bursă din partea Institutului Francez pentru a studia, la Berlin, concepţiile filosofice ale lui Edmund Husserl şi Martin Heidegger.

Între 1937 şi 1939, a predat la prestigiosul Liceu Pasteur din capitala Franţei. Odată cu sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Sartre îşi câştigă existenţa ca scriitor independent.

Primele texte publicate de Sartre au fost, în bună măsură, studii psihologice: „L’Imagination” (Imaginaţia, 1936), „Esquisse d’une theorie des emotions” (Schiţă pentru o teorie a emoţiilor, 1939) şi „L’Imaginaire: psychologie phenomenologique de l’imagination” (Imaginarul: psihologie fenomenologică a imaginaţiei, 1940).

În ciuda profunzimii analizei realizate, aceste lucrări au fost în mare parte ignorate de publicul de specialitate, cu atât mai mult de cel larg.

Succesul

Lucrurile aveau să se schimbe brusc, odată cu publicarea primului său roman, „La Nausee” (Greaţa, 1938) şi a colecţiei de povestiri „Le Mur” (Zidul, 1938).

În aceste scrieri apar primele trăsături ale gândirii existenţialiste. În „Greaţa” este exprimată o anumită atitudine faţă de lume, unde individul se vede confruntat cu absurditatea evenimentelor, sentimentul său fundamental fiind „dezgustul” faţă de existenţă, potrivit „Dicţionarului de filosofie Larousse” (Ed. Univers Enciclopedic, 1998).