Fizicianul Alexandr Mihailovici Prohorov, inventatorul laserului, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1964, s-a născut la 11 iulie 1916, în Australia, unde familia sa fugise ca să scape de persecuțiile regimului țarist.
S-a mutat în Uniunea Sovietică în 1923 cu familia sa. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a înrolat în Armata Roşie, deşi, în calitate de om de ştiinţă, ar fi putut beneficia de scutire.
Membru de marcă al Academiei ruse, Prohorov a fost decorat în două rânduri cu cea mai însemnată distincţie civilă, Erou al Muncii Socialiste.
A fost un nonconformist declarat.
În 1969, a nesocotit ordinele de a nu-l include în Marea Enciclopedie Sovietică pe fizicianul dizident Andrei Saharov.
El a refuzat şi invitaţia guvernului de a deveni deputat în parlamentul sovietic.
A fost profesor universitar la Universitatea din Moscova, apoi director al unui institut de cercetări, care a avut un rol cheie în contracararea programului preşedintelui american Ronald Reagan „Războiul stelelor”, vizând distrugerea rachetelor balistice în zbor.
A realizat lucrări fundamentale în electronica cuantică şi asupra generatorilor cuantici moleculari.
În 1953, fizicianul american Charles Townes, Nikolai Basov şi Aleksandr Prohorov din Uniunea Sovietică au reuşit să producă primul maser, rezultat pentru care cei trei au fost răsplătiţi cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1964.
Prohorov este considerat fondator al școlii de fizică sovietice de fizică a laserilor.
A fost membru de onoare al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Universităților din București și Cluj-Napoca.
S-a casătorit in 1941, soția lui fiind G.A. Shelepina, un geograf, cu care a avut un singur fiu.
Prohorov a murit la 8 ianuarie 2002.
