Discursul lui Reagan a marcat începutul a ceea se s-a numit Inițiativa de Apărare Strategică (zisă și „Războiul Stelelor”) și care a dus la prăbușirea Uniunii Sovietice.
În ciuda foarte viguroasei sale retorici anticomuniste, Reagan a făcut din controlul armamentului nuclear unul dintre punctele cheie ale administrației sale.
Totuși, în 1983, discuțiile cu sovieticii erau blocate din cauza unor divergențe privind, de pildă, ce fel de control trebuie instituit și cum poate fi asigurat acesta pentru a se evita înșelăciunile.
În acel moment, Reagan s-a atașat de o idee propusă de unii dintre consilierii săi militari și științifici, printre care se număra și dr. Edward Teller, „părintele bombei cu hidrogen”.
Ceea ce propuneau consilierii era un program masiv implicând utilizarea sateliților anti-rachetă cu fascicule laser sau alte mijloace pentru a lovi rachetele nucleare sovietice în timp ce se aflau în aer, înainte de a avea șansa să lovească teritoriul Statelor Unite.
Prin urmare, Reagan a făcut apel la cele mai strălucite minți „să-și direcționeze marile lor talente” spre „această viziune dătătoare de speranță asupra viitorului”.
Președintele a admis însă că un asemenea program ambițios „nu poate fi realizat înainte de sfârșitul secolului”.
Discursul lui Reagan a devenit baza a ceea ce a fost cunoscută apoi ca Inițiativa de Apărare Strategică, deși experții și presa au adoptat rapid o denumire mult mai spectaculoasă: „Războiul Stelelor”, după titlul filmului de succes din 1977.
Încurajată de propaganda americană, denumirea a prins rapid, ținând ani de zile prima pagină a ziarelor din toată lumea
Au existat și oameni de știință sceptici, care au avertizat că, și dacă Inițiativa de Apărare Strategică ar fi putut distruge 95% dintre rachetele sovietice, celelalte 5% erau suficiente pentru a distruge planeta. Se va dovedi însă că miza nu era una militară, ci politică.
Cu toate avertismentele, Congresul a început să finanțeze programul, care a generat o factură de 30 de miliarde de dolari în 1993.
Sovieticii au avut o reacție de opoziție furibundă față de Inițiativa de Apărare Strategică americană. Summit-ul din 1986, dintre Regan și liderul sovietic Mihail Gorbaciov s-a încheiat într-o atmosferă glacială, când cel din urmă a impus drept condiție pentru controlul armamentului nuclear abandonarea Războiului Stelelor.
Însă, Reagan s-a dovedit un excelent jucător de poker politic. Situația dramatică a economiei sovietice nu îi permitea rivalei să țină pasul nici cu ritmul, nici cu tehnologia americană a înarmărilor.
Aflat cu spatele la zid, Gorbaciv a renunțat să se mai opună Inițiativei de Apărare Strategică, iar Tratatul pentru Controlul Forțelor Nucleare cu Rază Medie a fost semnat în decembrie 1987.
S-a dovedit ulterior că Războiul Stelelor a fost mai degrabă o cacealma, deoarece nu a mai fost finalizat după colapsul URSS din cauza costurilor sale uriașe.
