George Mihalache a scris o carte despre el: „Il Dio şi „diavolii” din faţa porţii”.
Il Dio în buletin era trecut Mircea David. A fost portarul echipei naționale de fotbal a României.
Era un tip al dracului de tenace. Când şi-a dat seama că e prea scund, a făcut gimnastică şi alergări specifice ca să mai crească. Sute de ore de muncă, să ajungă la 1,75 metri. Când intra în poartă făcea salturi acrobatice, să compenseze înălțimea.
Respectul italienilor
Italienii şi-au scos pălăria în fața lui şi l-au poreclit Il Dio, iar scriitorul George Mihalache i-a dedicat o carte.
Pe 14 aprilie 1940, România întâlnea la Roma dubla campioană mondială, Italia.
Calculul era simplu:
„Să nu luăm prea multe goluri”.
Până la urmă ne-au învins doar cu 2-1, după ce fotbaliştii antrenaţi de Virgil Economu au condus cu 1-0 prin golul lui Baratki. Şi totul datorită portarului Mircea David, care a apărat ca un nebun. Pentru el era meciul vieţii, „visul meu de aur”, cum spunea antrenorul secund al naționalei de atunci.
Două cucuie
Bilanţul primei reprize: poarta intactă, zeci de plonjoane nebuneşti în bocancul lui Piola şi Bertoni şi „numai” două cucuie plus o lovitură.
La pauză, în vestiar, David s-a trântit pe o banchetă după ce a refuzat obişnuita lămâie cu zahăr.
Secundului Andrei Sepci i s-a părut că David a adormit pur şi simplu: „Te simţi obosit Mircea?”.
„Nu-i vorba de oboseală, Andrei baci, dar am încasat una zdravănă la o învălmăşeală şi acum…dar n-aveţi grijă, mă descurc eu mai departe”.
S-a ridicat apoi brusc: „Ei, dar oboseşte omul şi de şedere”.
Când a revenit pe teren, întreg stadionul l-a aplaudat.
„Toţi italienii din tribune şi-au aprins ţigările, 15.000-20.000 de ţigări. Valurile de fum coboară spre teren, învăluindu-ne pe toţi. Dacă mai marcăm un gol ne asfixiază pe toţi”, zicea că şi-a spus în gând Il Dio.
Apoi s-a apucat din nou de treabă.
Numai că italienii, scoşi din minţi, au început să lovească. Şi a venit momentul incredibil: a plonjat „ca un halucinat” plutind patru metri şi s-a prăbuşit.
– La spital?
– Nu, înapoi în poartă
Probabil am leșinat
Spune în cartea scrisă de George Mihalache: „Am simţit mingea la piept şi două lovituri groaznice. Bertoni mă izbise la cap şi la ficat. Am simţit cucuiul cum creşte sub mâna mea. Curios, capul nu mă mai durea, în schimb ficatul era, parcă, o rană deschisă. L-am mai auzit pe Sfera, apoi probabil am leşinat”.
David s-a ridicat, totuși: „O clipă m-am gândit să cer schimbarea dar în momentul următor am înţeles că lupta nu e încheiată. Băieţii aveau nevoie de mine în poartă, luptasem alături de ei din toate puterile, n-aveam dreptul să îi părăsesc”.
Trei oferte
Campionii mondiali au câştigat cu 2-1 dar din meci a rămas numai amintirea isprăvilor lui Mircea David. Imediat după meci a primit trei oferte fabuloase pe care le-a respins zâmbind: „Nu părăsesc poarta echipei noastre naţionale şi nici ţara în care m-am născut”.
„Am fi putut realiza mai mult, dar acest portar, David, este omul-minune. Italienii nu greşesc când fac din el un zeu, Il Dio”, spunea, după meci, marele atacant al Italiei Silvio Piola.
Caseta tehnică a meciului
Italia – România 2-1 (0- 0)
Roma, 14.04.1940
amical.
Stadion: Nazionale del PNF. Spectatori: 25.000.
Arbitru: Beranek (Germania).
Au marcat: Biavatti (60′), Piola (69′) / Baratki (47′).
ITALIA: Olivieri – Pagotto, Ricci – Locatelli, Olmi, Campatelli – Biavatti, Piola, Bertoni I, Demaria, Reguzzoni. Antrenor: Vittorio Pozzo.
ROMÂNIA: Mircea DAVID (Venus 8/0) – Lazar SFERA-cpt. (Venus 12/0), Iosif LENGHERIU (Rapid Buc. 2/0) – Vintila COSSINI (Rapid Buc. 23/0), Augustin JUHASZ (Venus 19/0), Ion LUPAS (Venus 4/0) – Silviu BINDEA (CAMT 23/9), Ion „Michi” MIHAILESCU (Sportul stud. 2/0), Iuliu BARATKY (Rapid Buc. 18/11), Nicolae REUTER (CAMT 5/0), Gheorghe POPESCU (Sportul stud. 3/0). Antrenor: Virgil Economu 7.
Inginerul
Mircea David s-a născut pe 16 octombrie 1914 la Sinaia și a murit pe 12 octombrie 1993 la Iași.
A jucat pentru echipele din Oradea, Venus București și 23 August Lugoj. A participat, cu echipa națională de fotbal a României, la Campionatul Mondial de Fotbal din 1938.
Era de profesie inginer, dar avea și studii de drept.
A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași.
