Apoi continuă: În clipele acelea începea exodul miilor de bucureșteni spre stadionul O.N.E.F., unde avea să se dispute marele match de football între echipele reprezentative ale României și Ungariei.
Se duceau oamenii pâlcuri, pâlcuri, purtând fiecare în colțul sufletului o rază de speranță.
Ungurii veneau la București după o victorie strălucită, repurtată cu o săptămână înainte asupra „Wunderteam-ului” Europei, puternica reprezentativă a Austriei.
Șansele noastre păreau deci foarte mici.
Totuși, fiecare spera în elanul pe care cei 11 echipieri ai noștri îl vor întrebuința întru apărarea culorilor naționale.
Și raza de speranță care încolțise în sufletele noastre ale tuturor s-a dovedit a fi întemeiată.
Românii au jucat cu o voință de fier, cu un elan indescriptibil și încurajați de entuziasmul delirant al mulțimii, au reușit să țină în șah puternica reprezentativă maghiară și să conducă în prima repriză cu 1-0.
Inspirația nefericită a federalilor
La pauză, însă, o inspirație nefericită a federalilor noștri face ca portarul David, care în prima repriză apărase excelent, să fie schimbat pentru a fi înlocuit cu Pavlovici, una dintre epavele fostei echipe de valoare Ripensia, astăzi o adunătură de jucători bătrâni, fără vlagă și fără voință de a câștiga un match.
Pavlovici a lăsat să treacă două puncte parabile, dintre care unul mai ales putea fi prins de oricare dintre portarii reprezentativelor de juniori care au evoluat în match de deschidere.
Revista noastră, care se adresează marei masse a cititorilor, nu are căderea să vorbească despre sforile ce se trag în culisele sportului românesc.
De data aceasta, însă, credem că este de datoria noastră să ne facem ecoul consternării unanime și să ne ridicăm în numele acelei opinii publice care a părăsit duminică, dezolată, tribunele stadionului de la O.N.E.F. protestând împotriva favoritismului la alcătuirea unei echipe care reprezintă tricolorul țării, protestând deci împotriva introducerii în echipă a uno repave ca Pavlovici, Ciolac și Dobai, autorii morali ai înfrângerii noastre.
Sursa: Realitatea ilustrată, 7 octombrie 1936
