Pentru faimoasa lovitură, comandantul Apollo 14 a luat cu el în spațiu o crosă de golf special concepută pentru acest scop. Aceasta avea un cap „Wilson Staff Dyna-Power 6 iron”, adaptabil la o unealtă pliabilă, folosită la colectarea eșantioanelor de roci selenare, scrie BBC.
Capul de crosă a făcut călătoria spre Lună învelit într-o șosetă. Când Shepard a montat-o, s-a dovedit că lovirea mingii nu este treabă ușoară.
Două mingi au primit lovituri ușoare, din cauza gravitației mici.
Pentru prima lovitură, Shepard a avut nevoie de trei balansări. Se știa că prima minge a ajuns într-un crater.
Pe Pământ, la Centrul de Control, astronautul Fred Haise, fost membru al misiunii Apollo 13, a comentat ironic: „Mi se pare că a fost o lovitură cu efect, Al”.
A doua lovitură a fost mai puternică, iar locul unde a ajuns a rămas necunoscut. BBC Sport comentează că „nu exista o tehnologie de urmărire a mingii”, acum o jumătate de secol.
Echipajul a făcut propriile sale fotografii, plus un film de 16 milimetri. Imaginile au fost prinse și de o cameră TV, dar sunt destul de neclare.
În 2011, robotul Lunar Reconnaissance Orbiter a survolat regiunea luând imagini cu lentile mai performante.
Expertul foto Andy Saunders a combinat toate imaginile pentru a descoperi mingea dispărută.
El a realizat recent imagini îmbunătățite digital ale filmului fotografic, folosind o tehnică de „suprapunere”. Aceasta constă în suprapunerea mai multor clișee cu focalizări diferite.
Rezultatul acestei operațiuni de investigație imagistică urmează să fie publicat de Andy Saunders în cartea „Apollo Remastered”. Astfel, amatorii de imagini din sport și din spațiu vor putea admira fotografia clară a celei de-a doua mingi de golf.
Deci, unde a zburat? Nu se poate spune că mica sferă a avut parte de vreo odisee spațială. Abia dacă a sărit la vreo 40 de metri de Shepard. Prima ajunsese doar la 23, deci se poate afirma că a existat o îmbunătățire de la o lovitură la alta.
Saunders a explicat pentru Golf Journal de ce mingea nu a avut un „zbor parabolic perfect”.
În primul rând, din cauza gravitației mici de pe Lună (circa a șasea parte din cea de pe Pământ), Shepard a avut dificultăți să balanseze crosa.
Mai mult, tehnica folosită de comandant a fost afectată de combinezonul voluminos. Din acest motiv, astronautul a fost nevoit să țină crosa cu o singură mână. Iar viziera nu îi oferea o vizibilitate bună.
Shepard a glumit, spunând că mingea a zburat mai mulți kilometri. Saunders a comentat că astronautul „a exagerat, dar foarte puțin”.
Shepard nu a fost singurul membru al echipajului Apollo 14 care și-a exersat talentele sportive pe Lună. Edgar Mitchell, pilotul modulului, și-a lansat lopățica de adunat roci ca pe o suliță. A nimerit aproape de prima minge, unde a rămas până azi.
Alan Shepard a decedat în 1998, la vârsta de 74 de ani. Însă mingile sale de golf rămân pe Lună pentru totdeauna.
