La vârsta de 20 de ani pleacă la Londra, unde se afla mama sa, interpretă de muzică, și își încearcă forțele în gazetărie și literatură.
Educaţia şi-a completat-o prin studiu intens şi o lectură bogată. La Londra şi-a câştigat existenţa ca ziarist critic de artă şi critic muzical.
Tot aici a frecventat diferite cluburi de dezbateri sociale, politice şi filosofice.
Atras de mișcarea socialistă, devine în 1884 unul dintre fondatorii „Societății fabienilor” (Fabian Society), din care s-a format mai târziu Partidul Laburist englez.
George Bernard Shaw a debutat în literatură cu cinci romane: Immaturity (Lipsa de maturitate), An unsocial socialist (Un socialist individualist), Cashel Byron’s profession (Profesiunea lui Cashel Byron), The irrational knot (Legătură fără noimă), Love among the artists (Dragoste printre artişti).
Piese-problemă
Ca ziarist s-a remarcat prin cronici muzicale şi teatrale, apărute în importante publicaţii londoneze.
A fost un mare admirator al lui H. Ibsen şi a scris, în 1891, eseul The Quintessence of Ibsenism (Chintesenţa ibsenismului).
Impresiile sale despre muzica lui R. Wagner le-a publicat în The Perfect Wagnerite (Wagnerianul perfect, 1898).
În lucrări precum Our theatre in the nineties (Teatrul nostru în anii nouăzeci, 1932) şi-a definit programul estetic, declarându-se în favoarea teatrului de idei.
George Bernard Shaw este autorul a 70 de piese-problemă, menţionează lucrarea „Dicţionar al literaturii engleze”.
A scris, astfel, piese precum Cezar şi Cleopatra (1898), Androcle şi leul (1912), Pygmalion (1913), Casa inimilor sfărâmate (1913-1919), Sfânta Ioana (1923), Căruţa cu mere (1929), Prea adevărat să fie bun (1931), Naufragiul (1933), O femeie cu bani (1935).
„Construcţia dramatică nu l-a preocupat prea mult pe G.B. Shaw. În ultimele piese rolul secundar deţinut de conflictul dramatic apare cu atât mai evident.
Shaw a urmărit, prin glasul personajelor create, să-şi expună propriile sale idei, să-i determine pe spectatori să mediteze, să aprecieze lucid realităţile existente şi să se elibereze de părerile convenţionale curente’”, potrivit volumului Dicţionar al literaturii engleze (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970), citat de Agerpres.
Opera sa de dramaturg a cunoscut o largă popularitate. În 1925 George Bernard Shaw a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
A murit la 2 noiembrie 1950.
