Cel dintâi sculptor care m-a luat drept model a fost Rodin. Îmi place mult opera lui, căci ez nu reprezintă bustul „marelui scriitor”, ci al unui Mister Shaw.
Când a pornit la lucru n-a fost vorba, la început, decât de câteva ședințe, dare le s-au prelungit o lună întreagă.
În tot acest timp ocupația mea unică a fost să fiu modelul lui Rodin și vă asigur că acesta era destul ca să-mi ia toată vremea.
Celebrul sculptor era foarte conștiincio în lucrul său. Măsura cea mai mica distanță și controla totul cu creionul. Cel mai pitoresc detaliu al metodei sale era că-și umplea gura cu apă și stropea argila ca s=o țină mereu maleabilă.
Cufundat în lucru, adesea nu lua în seama de locul unde cădea apa și-mi stropea din abundență hainele. La sfârșitul ședinței nu numai argila era foarte muiată, dare u însumi păream că m-am plimbat printr-o ploaie torențeală cel puțin o jumătate de oră.
Am mai spus că rodin era un artist foarte scrupulos. Adesea se ridica, îmi examina profilul multă vreme și după ce se mai atingea distrat argila, îmi cerea să întorcîncet capul, că aproape devenise un tic!
Trebuie să spun că rodin era foarte mulțumit de modelul său, deși nu înceta să mormăie, pentru că bustul mai avea mult până să se termine.
Era foarte natural, fiindcă rodin își propunea să reprezinte „omul care se schimbă neîncetat” și să fixeze toate aspectele în materia inertă, indifferent că ar fi marmură sau bronz.
Într-o zi, când a lăsat lucrul, am îndrăznit să-l întreb dacă mai are mult până să isprăvească. N-o să uit niciodată expresia mirată, când mi-a răspuns:
„Să termin? Ce idee! Dar nu vezi că de abia am început?”.
Am slujit de model şi prinţului Trubetzkoi, faimosul sculptor rus. Metoda lui se deosebea in totul de cea a lui Rodin Acesta, departe de a lua în mod minuţios măsuri şi să emuleze proporţiile , se lăsa dus deaîntregu-l de inspirația sa.
Contrar lui Rodin , lucra cu o repeziciune uimitoare.
În prima jumătate de oră, el şi modelase capul, care în liniile lui mari prezenta o asemănare izbitoare. Oricum , şi dânsul a modificat de mai multe ori prim a lui schiţă, având mereu impresia că opera era neisprăvită.
