Întâlnirea istorică dintre premierul britanic Winston Churchill şi preşedintele american Franklin Delano Roosevelt s-a constituit în conferinţa Atlanticului, având nume de cod Riviera.
A reprezentat un moment hotărâtor pentru cursul războiului şi situaţia internaţională postbelică.
Discuţiile au debutat la 9 august 1941, în Newfoundland, Golful Placentia.
S-au desfăşurat la bordul celor două nave de luptă Augusta şi „HMS Prince of Wales”.
Cu prilejul discuţiilor, Statele Unite nu avea statut de stat beligerant, însă prin participarea la această întâlnire manifestau, guvernului de la Londra, intenţia de a deveni potenţial actor în operaţiunile militare ale celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind, deopotrivă, interesate de organizarea postbelică a lumii.
Declaraţia Comună
Discuţiile s-au centrat pe strategia generală de luptă împotriva Puterilor Axei prin deschiderea unui al doilea front în Europa pentru susţinerea trupelor sovietice şi în ce priveşte colaborarea oamenilor de ştiinţă americani şi britanici pentru proiectul bombei atomice.
Discuţiile s-au conturat prin adoptarea Declaraţiei Comune, la 14 august 1941, care a coagulat principii semnificative ale funcţionării postbelice statale, precum cooperarea economică, libertatea mărilor, dreptul popoarelor la autodeterminare, un sistem permanent pentru gestionarea securităţii postbelice.
O parte a acestor principii izvorăsc din celebrul manifest în 14 puncte al preşedintelui american Woodrow Wilson şi se regăsesc în liniile directoare de funcţionare ale Societăţii Naţiunilor şi, mai târziu, ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Preşedintele american Franklin Delano Roosevelt a prezentat, la 21 august 1941, Congresului SUA, conţinutul Cartei Atlanticului, prima declaraţie cuprinzătoare de principii la care au aderat toţi aliaţii.
Conținut
Președintele Statelor Unite, Franklin Roosevelt și Primul Ministru Winston Churchill, reprezentând Guvernul Majestății Sale al Regatului Unit, întâlnindu-se pe mare, socotesc potrivit de a face cunoscute anumite principii comune în politicile naționale ale țării lor respective, pe care ele își întemeiază speranțele lor pentru un viitor mai bun al lumii.
1) Țările noastre nu urmăresc nici o mărire teritorială sau de altă natură.
2) Ele nu doresc nici o schimbare teritorială care nu ar corespunde dorințelor liber exprimate ale popoarelor interesate.
3) Respectă dreptul tuturor popoarelor de a alege forma de guvernământ, sub care vor să trăiască; și doresc ca drepturile suverane și de auto-guvernare (self-governement) să fie restituite celor ce au fost spoliați cu forța de aceste drepturi.
4) Își vor da toate silințele, mărturisind respectul ce se cuvine obligațiunilor lor existente, de a face ca toate Statele mari sau mici, victorioase sau învinse, să poată avea acces, în condițiuni de egalitate la comerțul și la materiile prime ale lumii, care le sunt necesare pentru prosperitatea lor economică.
5) Doresc de a face să se ajungă la cea mai completă colaborare între toate națiunile în domeniul economic, cu scopul de a asigura tuturor un nivel îmbunătățit al muncii, progresului economic și securității sociale.
6) După distrugerea finală a tiraniei naziste, ei speră să vadă stabilită o pace, care va permite tuturor națiunilor de a locui în siguranță în teritoriul propriilor lor fruntării și care va constitui pentru toți oamenii din toate țările asigurarea, că vor putea trăi în libertate.
7) O asemenea pace va trebui să permită tuturor oamenilor de a traversa mările și oceanele fără nici o piedică.
8) Credem, că toate națiunile lumii, pentru rațiuni atât realistice cât și spirituale trebue să ajungă la părăsirea întrebuințării forței.
Din moment ce pacea viitoare nu va putea fi menținută, dacă armamentele terestre, navale sau aeriene vor continua să fie întrebuințate de către națiuni, care amenință sau ar putea amenința cu agresiunea în afara frontierelor lor; dezarmarea acestor națiuni este esențială în așteptarea stabilirii unui sistem mai larg și permanent de securitate generală.
Vor fi încurajate orice măsuri practice, care ar putea să ușureze pentru națiunile iubitoare de pace sarcina apăsătoare a armamentelor.
Franklin Roosevelt
Winston Churchill
Publicată la Casa Albă la 14 august 1941.
