Primul protest mincinos al Moscovei la adresa Pactului Atlantic

 

URSS s-a ridicat prin toate metodele posibile, în februarie și martie 1949, împotriva proiectului Pactului Atlantic-NATO care avea să fie semnat pe 4 aprilie în marea sală numită Departamental Auditorium de la Departamentul de Stat al SUA.

Textul Pactului Atlantic fusese publicat pe 18 martie cu scopul de a-l aduce la cunoștința opiniei publice. Preambulul insista asupra dorinței tărilor contractante, dar și asupra deciziei lor ferme de a proteja prin forță regimul democratic de tip occidental și statul de drept. Cea mai însemnată parte a tratatului consta în clauze militare. În caz de agresiune în Europa, America de Nord, Algeria, contra vreunei insule din Atlantic la nord de Tropicul Cancerului, contra vreunui vas sau a vreunei aeronave aparținînd unuia dintre contractanți, asistența militară nu era automată. Dacă se producea un astfel de eveniment, fiecare parte, în situație de legitimă apărare, conform articolului 51 din Carta Națiunilor Unite, întreprindea „imediat, individual și de acord cu celelalte părți acțiunea pe care o considera necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și asigurarea securității, în regiunea Atlanticului de Nord” (art. 4 și 5). Astfel, fiecare parte avea libertatea de a hotărî dacă asistența ei va fi militară, adică dacă va intra în război.

 

Articolele 7 și 8 prevedeau că nu există o incompatibilitate între Pactul Atlantic și Carta Națiunilor Unite, pe de o parte, și orice angajament anterior al unuia dintre aliați, pe de altă parte.

 

Cu toate acestea, la oridnul Moscovei, organizațiile comuniste au dus campanii „în favoarea păcii”, care erau îndreptate în realitate împotriva Pactului.

Pe 31 martie, sovieticii au remis occidentalilor o notă de protest, în cinci puncte:

 

– Pactul Atlantic este absolut agresiv și îndreptat împotriva URSS.

– Pactul se află în contradicție flagrantă cu Carta ONU.

– Pactul este în contradicție cu tratatul de ajutorare și prietenie, din 1942, dintre Marea Britanie și Rusia.

– Este în contradicție, de asemenea, cu tratatul franco-sovietic de ajutorare și prietenie din 1944.

– Este în contradicție cu toate acordurile și tratatele semnate între URSS, SUA și Marea Britanie, la Yalta, Potsdam și în alte părți.

 

Cum îi este și astăzi obiceiul cînd vine vorba despre NATO, Moscova a uitat să spună despre lovitura de stat pe care a regizat-o la Praga, în februarie-martie 1948, și de blocada Berlinului, care au împins războiul rece într-o fază de încordare nemaiîntâlnită până atunci. Evenimente de la Praga explică, desigur, în mare parte și semnarea pe 4 aprilie a Pactului Atlantic.