Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > 7 decembrie 1942: Drama militarilor români pe Frontul de Est
Articole online

7 decembrie 1942: Drama militarilor români pe Frontul de Est

harta

Locotenent-colonelul Nicolae Dragomir: ,,Mă iertați, dar tot ce spuneți am spus nemților. Ei știu una și bună, să murim pe poziție. Vă întrebăm, să murim sau să nu murim?”.

7 decembrie 1942: Drama militarilor români pe Frontul de Est

Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla Armata Română în timpul campaniei din URSS, pe Frontul de Est. Redăm mai jos notele istoricului militar.

La vest de Stalingrad, trupele române continuă să lupte şi să înregistreze pierderi mari.

Deoarece în Stepa Kalmucă, ,,grupurile blindate germane” nu interveniseră încă în spaţiul creat între corpurile 6 şi 7 armată române (aşa cum se promisese încă de la 3 decembrie) şi după ce atacurile executate de unităţi ale Corpului 6 armată nu reuşiseră să reocupe localităţile Sorgakin şi Verh. Salski, înregistrându-se ,,pierderi serioase”, colonelul Socrate Mardari, din eșalonul înaintat al Marelui Cartier General, cere locotenent-colonelul Nicolae Dragomir să discute încă o dată situația dificilă a armatei române cu comandamentele germane.

Răspunsul subşefului de stat Major al Armatei 4 este elocvent pentru situaţia în care se aflau marile unităţi române de la începutul contraofensivei sovietice:

,,Mă iertați, dar tot ce spuneți am spus nemților. Ei știu una și bună, să murim pe poziție. Vă întrebăm, să murim sau să nu murim? Dacă nu ne puteți răspunde dumneavoastră, întrebați la București, căci mâine poate fi bătălia și poate să fie tot atât de dezastruos dacă prăpădim aici toată armata ca și dacă o retragem și intrăm în conflict acut cu aliații noștri. Așa se pune problema. Dacă o lăsați numai pe umerii noștri, noi vom hotărî cu răspundere înaintea țării și a lui Dumnezeu, dar nu mai puțin va rămâne clar că am fost lăsați singuri în fața acestei grele probleme militare și politice”.

În aceeaşi zonă, Divizia 5 cavalerie primeşte misiunea să înlocuiască forţele Diviziei 4 infanterie cu trei – patru escadroane şi două – trei baterii, în zona Iki Sorgakin, şi să concentreze restul forţelor, până la 9 decembrie, în zona Dombas, Molk, fiind în măsură să acţioneze spre est. În această etapă a luptelor, deşi avea un front întins şi subţire în zona Şarnut, marea unitate a reuşit, prin rezistenţă fermă, să determine inamicul să-şi mute centrul de greutate al acţiunii spre nord. Când sovieticii au reuşit să pătrundă cu unităţi mici a reacţionat prin contraatacuri puternice, sprijinite de artilerie, respingându-le sau ţinându-le pe loc.

Divizia 4 infanterie apără Obilnoe până la 26 decembrie, orele 16.00, când a rupt lupta și a început retragerea.

Registration

Aici iti poti reseta parola