30 august 1963: Stabilirea unei linii telefonice directe între Washington și Moscova
Înființarea liniei directe cu Kremlinul a venit în urma crizei rachetelor din Cuba din octombrie 1962, în care SUA și URSS s-au apropiat periculos de mult de un război nuclear total. Administrația Kennedy descoperise că sovieticii amplasaseră pe insula Cuba rachete capabile să lanseze focoase nucleare în SUA.
Schimbul diplomatic extrem de tensionat care a urmat a fost afectat de întârzieri cauzate de sistemele de comunicare lente și anevoioase. Mesajele criptate trebuiau să fie retransmise prin telegraf sau transmise prin radio între Kremlin și Pentagon. Deși Kennedy și Hrușciov au reușit să rezolve criza pe cale pașnică și au semnat amândoi un tratat de interzicere a testelor nucleare la 5 august 1963, temerile legate de viitoarele „neînțelegeri” au dus la instalarea unui sistem de comunicații îmbunătățit.
La 30 august, Casa Albă a emis o declarație potrivit căreia noua linie telefonică de urgență va „contribui la reducerea riscului ca războiul să aibă loc din cauza unui accident sau a unei erori de calcul”. În loc să se bazeze pe scrisori care trebuiau să călătorească peste mări și țări, noua tehnologie a reprezentat un pas important spre un viitor foarte apropiat în care liderii americani și sovietici puteau pur și simplu să ridice telefonul și să fie conectați instantaneu 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.
S-a convenit ca linia să fie folosită doar în situații de urgență, nu pentru schimburi guvernamentale de rutină
Un articol din The New York Times a descris modul în care va funcționa noul sistem: Kennedy va transmite un mesaj la Pentagon prin telefon, care va fi imediat introdus într-un teletip de către operatorii de la Pentagon, criptat și introdus într-un transmițător. Mesajul ar putea ajunge la Kremlin în câteva minute, în loc de ore. Deși era departe de comunicarea instantanee, posibilă datorită telefoanelor mobile și e-mailurilor de astăzi, tehnologia implementată în 1963 a fost considerată revoluționară și mult mai fiabilă și mai puțin predispusă la interceptare decât un apel telefonic transatlantic obișnuit, care trebuia să fie transmis între mai multe țări înainte de a ajunge la Kremlin.
În 1967, președintele Lyndon B. Johnson a devenit primul președinte american care a folosit noul sistem în timpul Războiului de Șase Zile din Orientul Mijlociu, când l-a anunțat pe premierul sovietic de atunci, Alexei Kosygin, că ia în considerare posibilitatea de a trimite avioane ale Forțelor Aeriene în Marea Mediterană.
