29 noiembrie 1864: Masacrul de la Sand Creek
Cauzele masacrului de la Sand Creek își au rădăcinile în conflictul îndelungat pentru controlul Marilor Câmpii din estul Colorado. Tratatul de la Fort Laramie din 1851 a garantat stăpânirea zonei de la nord de râul Arkansas până la granița cu Nebraska de către Cheyenne și Arapahoe. Cu toate acestea, până la sfârșitul deceniului, valuri de mineri euro-americani au invadat regiunea în căutare de aur în Munții Stâncoși din Colorado, exercitând o presiune extremă asupra resurselor din câmpiile aride. Până în 1861, tensiunile dintre noii coloniști și nativii americani erau în creștere.
La 8 februarie a aceluiași an, o delegație Cheyenne, condusă de șeful Black Kettle, împreună cu câțiva lideri Arapahoe, a acceptat o nouă înțelegere cu guvernul federal. Nativii americani au cedat cea mai mare parte a terenurilor lor, dar au obținut o rezervație de 600 de mile pătrate și plata unor despăgubiri. Delegația a motivat că o continuare a ostilităților le-ar pune în pericol puterea de negociere. În lumea politică descentralizată a triburilor, Black Kettle și colegii săi delegați reprezentau doar o parte a triburilor Cheyenne și Arapahoe. Mulți nu au acceptat acest nou acord, numit Tratatul de la Fort Wise.
Noua rezervație și plățile federale s-au dovedit a fi incapabile să susțină triburile
În timpul Războiului Civil, tensiunile au crescut din nou și au izbucnit violențe sporadice între anglo-saxoni și nativi americani. În iunie 1864, John Evans, guvernatorul teritoriului Colorado, a încercat să izoleze nativii americani recalcitranți invitând „indienii prietenoși” să campeze în apropierea forturilor militare și să primească provizii și protecție. De asemenea, el a făcut apel la voluntari pentru a umple golul militar lăsat atunci când majoritatea trupelor armatei regulate din Colorado au fost trimise în alte zone în timpul Războiului Civil.
În august 1864, Evans s-a întâlnit cu Black Kettle și cu alți câțiva șefi pentru a încheia o nouă pace, iar toate părțile au plecat mulțumite. Black Kettle și-a mutat banda la Fort Lyon, Colorado, unde comandantul l-a încurajat să vâneze în apropiere de Sand Creek. În ceea ce nu poate fi considerat decât un act de trădare, Chivington și-a mutat trupele în câmpie și, la 29 noiembrie, i-a atacat pe nativii americani neștiutori, împrăștiind bărbați, femei și copii și vânându-i. Pierderile reflectă natura unilaterală a luptei. Nouă dintre oamenii lui Chivington au fost uciși; 148 dintre adepții lui Black Kettle au fost măcelăriți, mai mult de jumătate dintre ei fiind femei și copii. Voluntarii din Colorado s-au întors și i-au ucis pe cei răniți, au mutilat cadavrele și au dat foc satului.
Atrocitățile comise de soldați au fost inițial lăudate, dar apoi condamnate pe măsură ce au ieșit la iveală circumstanțele masacrului. Chivington a demisionat din armată și a renunțat la cariera sa politică în devenire. Black Kettle a supraviețuit și și-a continuat eforturile de pace. În 1865, adepții săi au acceptat o nouă rezervație în Teritoriul Indian.
