27 iulie 1953: Armistițiul pune capăt ostilităților din Războiul din Coreea
Războiul din Coreea a început la 25 iunie 1950, când Coreea de Nord comunistă a invadat Coreea de Sud. Aproape imediat, Statele Unite au obținut o rezoluție din partea Națiunilor Unite prin care se cerea apărarea militară a Coreei de Sud împotriva agresiunii nord-coreene.
În câteva zile, forțele terestre, aeriene și maritime ale SUA s-au alăturat luptei. Intervenția americană a schimbat cursul războiului și, în curând, forțele americane și sud-coreene au pătruns în Coreea de Nord și s-au îndreptat spre granița acestei națiuni cu China. În noiembrie și decembrie 1951, sute de mii de soldați din Republica Populară Chineză au început atacuri grele împotriva forțelor americane și sud-coreene. Războiul s-a împotmolit în cele din urmă într-o bătălie de uzură.
La alegerile prezidențiale din SUA din 1952, candidatul republican Dwight D. Eisenhower a criticat vehement modul în care președintele Harry S. Truman a gestionat războiul. După victoria sa, Eisenhower a aderat la promisiunea sa de a „merge în Coreea”. Călătoria sa l-a convins că era nevoie de ceva nou pentru a ieși din blocajul diplomatic al negocierilor de pace care începuseră în iulie 1951.
Eisenhower a început să facă aluzie publică la faptul că Statele Unite ar putea să se folosească de arsenalul său nuclear pentru a ieși din impasul militar din Coreea
El a permis guvernului chinez naționalist din Taiwan să înceapă raiduri aeriene de hărțuire asupra Chinei continentale. De asemenea, președintele a exercitat presiuni asupra aliatului său sud-coreean pentru a renunța la unele dintre cerințele sale, în vederea accelerării procesului de pace.
Indiferent dacă amenințările lui Eisenhower cu atacuri nucleare au ajutat sau nu, în iulie 1953 toate părțile implicate în conflict erau gata să semneze un acord care să pună capăt vărsării de sânge.
Armistițiul, semnat la 27 iulie, a stabilit un comitet format din reprezentanți ai țărilor neutre pentru a decide soarta miilor de prizonieri de război din ambele tabere. În cele din urmă, s-a decis că prizonierii de război își puteau alege singuri soarta: să rămână acolo unde se aflau sau să se întoarcă în țările lor de origine.
A fost trasată o nouă graniță între Coreea de Nord și Coreea de Sud, care a oferit Coreei de Sud un teritoriu suplimentar și a demilitarizat zona dintre cele două națiuni.
Războiul a costat viața a milioane de coreeni și chinezi, precum și a aproape 40.000 de americani. A fost un război frustrant pentru americani, care erau obișnuiți să forțeze capitularea necondiționată a dușmanilor lor. De asemenea, mulți nu puteau înțelege de ce Statele Unite nu au extins războiul în China sau nu și-au folosit arsenalul nuclear.
Cu toate acestea, după cum bine știau oficialii guvernamentali, astfel de acțiuni ar fi provocat probabil al treilea război mondial.
