25 august 1914: Germanii incendiază orașul belgian Louvain
Situat între Liege, orașul fortăreață care a cunoscut lupte grele în primele săptămâni ale invaziei germane, și capitala belgiană Bruxelles, Louvain a devenit simbolul, în ochii opiniei publice internaționale, al naturii șocant de brutale a mașinii de război germane.
Încă din primele zile în care au intrat în Belgia, încălcând neutralitatea acestei țări mici în drumul lor spre invadarea Franței, forțele germane au jefuit și au distrus o mare parte din mediul rural și din satele aflate în calea lor, ucigând un număr semnificativ de civili, inclusiv femei și copii. Germanii au susținut că aceste acțiuni brutale au fost un răspuns la ceea ce ei considerau a fi o rezistență civilă ilegală împotriva ocupației germane, organizată și promovată de guvernul belgian și de alți lideri ai comunității – în special de Biserica Catolică – și desfășurată de combatanți neregulamentari sau franc-tireurs (lunetiști sau trăgători liberi) de tipul celor care au participat la Războiul franco-prusian din 1870-71.
În realitate, acest tip de rezistență civilă – în ciuda faptului că a fost sancționat de Convențiile de la Haga din 1899 și 1907, la care germanii s-au opus – nu a existat în mod semnificativ în Belgia în timpul invaziei germane, ci a fost folosit ca o scuză pentru a justifica urmărirea de către germani a unei teorii a terorii articulate anterior de către filozoful militar prusac din secolul al XIX-lea, Karl von Clausewitz, care a avut o influență enormă. Potrivit lui Clausewitz, populația civilă a unei țări inamice nu ar trebui să fie scutită de război, ci, de fapt, ar trebui să fie făcută să simtă efectele acestuia și să fie forțată să facă presiuni asupra guvernului lor pentru a se preda.
Arderea Louvainului a venit după masacrul din satul Dinant, lângă Liege, la 23 august, în care soldații germani au ucis aproximativ 674 de civili la ordinul comandantului lor de corp de armată. Două zile mai târziu, armata belgiană, mică, dar curajoasă, a atacat brusc și puternic liniile din spate ale Armatei 1 germane, comandată de generalul Alexander von Kluck, forțându-i pe germani să se retragă în dezordine la Louvain.
Drama civililor în timp de război
În confuzia care a urmat, aveau să afirme mai târziu, civilii au tras asupra soldaților germani sau au tras de pe acoperișurile satului pentru a trimite un semnal armatei belgiene, sau chiar trupelor franceze sau britanice care se apropiau. În schimb, belgienii vor susține că germanii au tras din greșeală unii asupra altora în întuneric. Orice s-ar fi întâmplat nu a contat: germanii au incendiat Louvain nu pentru a pedepsi anumite fapte specifice belgiene, ci pentru a oferi un exemplu, în fața lumii, despre ce li se întâmplă celor care se împotrivesc puternicei Germanii.
În următoarele cinci zile, în timp ce Louvain și clădirile sale – inclusiv renumita universitate și biblioteca, fondată în 1426 – ardeau, a crescut o mare revoltă în comunitatea internațională, cu refugiați care plecau din sat și mărturii ale martorilor oculari care umpleau presa străină. Richard Harding Davis, un corespondent american în Belgia, a ajuns la Louvain cu un tren de trupe la 27 august; raportul său a apărut mai târziu în New York Tribune sub titlul GERMANII SĂCĂTUȘESC LOUVAIN; FEMEI ȘI CLERICUL AU FOST ÎMPUȘCAȚI. O declarație transmisă prin radio de la Berlin, emisă de Ambasada Germaniei la Washington, D.C., a confirmat incidentele, afirmând că „Louvain a fost pedepsită prin distrugerea orașului”. Presa aliată a luat-o razna, editorialele britanice proclamând „Trădarea civilizației” și insistând asupra faptului că germanii s-au dovedit a fi descendenții nu ai marelui autor Goethe, ci ai sângerosului Attila Hunul.
Până la sfârșitul războiului, germanii aveau să ucidă aproximativ 5.521 de civili în Belgia (și 896 în Franța). Mai presus de toate, acțiunile germane din Belgia aveau ca scop să demonstreze Aliaților că imperiul german era o putere formidabilă căreia trebuia să i se supună și că cei care se împotriveau acestei puteri – fie că erau soldați sau civili, beligeranți sau neutri – vor fi întâmpinați cu o forță de distrugere totală.
În mod ironic, pentru mulți din țările aliate, dar și din restul lumii, din flăcările de la Louvain s-a desprins o concluzie diferită: Germania trebuie înfrântă cu orice preț, fără compromisuri sau înțelegeri, deoarece o victorie germană ar însemna înfrângerea civilizației.
