12 septembrie 1940: Descoperirea picturilor rupestre de la Lascaux
În apropiere de Montignac, Franța, o colecție de picturi rupestre preistorice este descoperită de patru adolescenți care au dat peste operele de artă străveche după ce și-au urmărit câinele pe o intrare îngustă într-o peșteră.
Studiată pentru prima dată de arheologul francez Henri-Édouard-Prosper Breuil, grota Lascaux este formată dintr-o peșteră principală cu o lățime de 66 de metri și o înălțime de 16 metri.
Pereții cavernei sunt decorați cu aproximativ 600 de animale și simboluri pictate și desenate și aproape 1.500 de gravuri. Picturile înfățișează în detalii excelente numeroase tipuri de animale, inclusiv cai, cerbi, cerbi roșii, bovine, feline și ceea ce par a fi creaturi mitice. În peșteră este reprezentată o singură figură umană: un bărbat cu cap de pasăre.
Arheologii cred că peștera a fost folosită pe o perioadă lungă de timp ca centru de vânătoare și ritualuri religioase.
Grota Lascaux a fost deschisă publicului în 1948, dar a fost închisă în 1963, deoarece luminile artificiale au estompat culorile vii ale picturilor și au făcut ca plantele să crească peste unele dintre ele.
O replică a grotei Lascaux a fost deschisă în apropiere în 1983 și primește zeci de mii de vizitatori anual.
Datorită artei preistorice remarcabile din peșteră, Lascaux a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979.
