12 decembrie 1942: Aprovizionarea deficitară a trupelor române pe Frontul de Est
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla Armata Română în timpul campaniei din URSS, pe Frontul de Est. Redăm mai jos notele istoricului militar.
Armata 4 blindată germană declanşează operaţia ofensivă ,,Wintergewitter”, pe direcţia Kotelnikovski – Stalingrad, în lungul căii ferate, cu misiunea de a relua legătura cu Armata 6 germană. La acţiune participă şi trupe din Armata 4 română, care este subordonată Grupării ,,Hoth”.
Corpul 6 armată atacă spre gara Gremiaţki (ocupată de Divizia 18 infanterie) pentru a asigura acţiunea Diviziei 23 blindate germane de la Pimen Cernî.
Diviziile 5 şi 8 cavalerie, din Corpul 7 armată constituie Grupul de divizii „colonel Popescu”, cu misiunea de a însoţi forţele blindate germane. Divizia 5 cavalerie se deplasează în zona Zaras, Krainaia Balka, Krilov, de unde a declanşat atacul, cucerind colhozul Krainaia Balka şi localităţile Şomin şi Şarnutovski (până la 17 decembrie). Regimentele 7 şi 8 roşiori au apărat, până la 26 decembrie, Jutov 2.
Darea de seamă întocmită de şeful Secţiei 4 de legătură cu Grupul de armate ,,Don” consemnează: ,,Aprovizionarea trupelor române care trebuia asigurată de către autorităţile germane, nu a corespuns prevederilor Convenţiei încheiate la 30 iunie 1942. Trupele au suportat lipsuri de subzistenţe, furaje şi carburanţi chiar de la ajungerea în zonă. Comandamentele române, unităţile, formaţiunile de servicii şi delegaţii trimişi după aprovizionări au trebuit să facă eforturi din cele mai mari pentru a nu lăsa oamenii şi animalele fără hrană; atât cât se putea obţine raţii complete s-au distribuit rar şi numai unităţilor care se găseau în apropierea unor depozite bogat dotate. Cauzele generale care au îngreunat aprovizionările s-au datorat neorganizării materiale a zonelor în care au fost debarcate trupele, lipsei centrelor de reaprovizionare pe axele de mişcare către front şi inexistenţei depozitelor în zonele încredinţate marilor unităţi pentru luptă… Nu am avut libertatea să mişcăm niciun vagon izolat fără aprobarea autorităţilor germane”.
Pe alte fronturi:
- În Libia, intuind pericolul în care se aflau trupele sale, în situaţia în care numai 5 000 de militari germani mai dispuneau de arme, Erwin Rommel ordonă o nouă retragere (în pofida ordinului lui Hitler, dar cu înţelegerea lui Benito Mussolini) replierea pe aliniamentul de la Buerat (la 400 km vest).
