Evenimentul Istoric > Exclusiv online > România regală > 101 ani de la eliberarea Budapestei de către Armata Română – „stăpânirea cheii de boltă a imperialismului maghiaro-german”
Exclusiv online

101 ani de la eliberarea Budapestei de către Armata Română – „stăpânirea cheii de boltă a imperialismului maghiaro-german”

Motto: „Regele îmi spune că de 10 mai steagul românesc va fâlfâi deasupra clădirii Parlamentului din Budapesta, acesta fiind singurul mijloc de a-i învăţa minte pe unguri.” (Nicolae Iorga – “Memorii, 1918-1920”, volumul II)

Defilarea a fost impunătoare. Ministrul de război ungar, care asista la ea alături de generalul Mărdărescu nu şi-a putut stăpâni emoţia şi felicitând pe comandantul român de admirabila ţinută a trupelor noastre a declarat că nu s-ar fi aşteptat niciodată ca după trei ani de război şi după paisprezece zile de lupte neîntrerupte soldatul român să se poată prezenta în astfel de condiţiuni (…)

Această scurtă dar strălucită campanie a dovedit încă o dată calitățile admirabile ale soldaţilor noştri de care cu drept cuvânt s-a spus că sunt printre cei dintâi în luptă.

Ocuparea Budapestei de către trupele române a produs cea mai mare bucurie în toată ţara mai ales că această ocupaţie reprezintă de fapt înfrângerea politicii imperialiste germano-maghiare în Răsarit şi biruinţa noilor legi morale consfinţite prin Victoria finală.

Pentru prima dată o armată a aliaţilor intră prin luptă într-o capitală duşmană pecetluind printr-un act militar măreţ trimful înţelegerii în uriașul război pentru Drept, Onoare şi Libertate.

Ocuparea Budapestei însemnează stăpânirea cheii de boltă a celui mai vechi şi mai primejdios proces care se dezbate de veacuri în răsăritul Europei şi implantarea dreptului aliaţilor pe ruinele fortăreței imperialismului maghiaro-german.”

Dr. Vasile Bianu, medic colonel

(„Însemnări din Războiul României Mari”, „Ardealul”, Cluj, 1926)

Continua amenințare rusească cu Basarabia și Transilvania

Importanţa campaniei de la Tisa

Campania de la Tisa formează după bătălia de la Mărăşeşti pagina cea mai glorioasă a razboiului nostru de întregire.

1) Pentru repeziciunea aproape surprinzătoare cu care s-a terminat)… propriu-zis dar, campania de la Tisa nu a durat decât şase zile ceea ce constituie un caz unic, un adevărat record în istoria războaielor.

2) Pentru că această campanie a hotărât definitiv soarta provinciilor românesti: Transilvania, Banat si Crişana pe care până la războiul mondial le stăpâniseră ungurii. Dacă campania de la Tisa nu ar fi fost câştigată atât de strălucit de către armata română cele trei provincii surori ar fi căzut poate din nou sub jugul unguresc şi atunci adio pentru cine ştie cât timp incă întregirea neamului, adio România Mare.

3) Pentru că victoria noastră de la Tisa a temperat pentru foarte multă vreme pofta Rusiei bolşevice de la o aventură la fel ca cea ungurească în scopul de a recuceri Basarabia. In adevăr, cunoscută fiind mentalitatea bolşevicilor ruşi din acea vreme este mai mult ca probabil că în cazul unei victorii ungureşti la Tisa armatele ruseşti nu ar fi pregetat să invadeze nu numai Basarabia pentru a o cuceri dar şi o bună parte din Moldova, spre a o păstra ca gaj pentru a ne sili sa renunţăm la Basarabia.

4) Pentru că campania de la Tisa a pus capăt bolșevismului în Europa Centrală unde se cuibărise şi unde nu i-ar fi fost atât de greu să se întindă dar şi în alte părţi ale globului pământesc ceea ce ar fi fost un dezastru social incalculabil pentru omenire şi civilizaţia ei.

Acest fapt face mare cinste României şi istoria nepărtinitoare nu va putea să nu înregistreze într-o zi marele serviciu adus de ţara noastră civilizației mondiale prin distrugerea din inima Europei a acestei periculoase molimi care se cheamă bolșevism.

5) Pentru că armata română a fost singura dintre toate armatele aliate care a avut şansa să ocupe în cursul războiului mondial o parte capitală inamică. Aceasta formează orice ar spune invidioşii neamului nostru o aureolă cu care noi şi urmaşii noştri vom avea tot dreptul să ne mândrim.

6) În fine, pentru că această campanie, în care armata noastră a avut să lupte singură contra armatei ungureşti, după victoria ei neaşteptată contra tinerei armate cehoslovace dovedeşte o dată mai mult superioritatea rasei noastre latine faţă de rasa ungurească.”

Generalul de divizie N. Mihăescu

(„Amintiri şi învățăminte din războiul de reîntregire a neamului 1916-1919”, Editura Ziarului Universul, Bucureşti, 1936)

Ce îi aștepta pe unguri: „Trăiască Republica Comunistă Internaţională!”

“Radio telegrama de salut adresată Guvernului Republicii Sovietice Ungare în numele Congresului

Către Guvernul Republicii Sovietice Ungare, Budapesta,

Congresul al VIII-lea al Partidului Comunist din Rusia trimite un salt înflăcărat Republicii Sovietice Ungare.

Congresul nostru este încredinţat că nu este departe vremea când comunismul va învinge în întreaga lume.

Clasa muncitoare din Rusia se străduieşte din răsputeri să vă vină cât mai curând în ajutor. Proletariatul din întreaga lume urmareşte cu atenţie încordată lupta voastră şi nu va permite imperialiştilor să ridice mâna asupra noii republici sovietice.

Trăiască Republica Comunistă Internaţională!

Salut adresat prin radio Republicii Sovietice Ungare

Aici, Lenin.

Trimit un sincer salut Guvernului Proletar al Republicii Sovietice Ungare şi în special tov. Bela Kun. Am transmis salutul vostru Congresului Partidului Bolşevic din Rusia. Entuziasm indestriptibil. Vă vom trimite cât de curând posibil Hotărârile Congresului de la Moscova al Internaţionalei a III-a, Comuniste, precum şi comunicatul cu privire la situaţia militară. O legătură permanentă prin radio între Budapesta şi Moscova este absolut necesară.

Cu salutări comuniste şi cu o călduroasă strângere de mână, Lenin

22 martie 1919”. Lenin, “Opere”, Vol. 38

Articol reprodus online din Evenimentul Istoric Nr. 6

 

 

 

 

Pagini: 1 2 3 4

Registration

Aici iti poti reseta parola