Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > 1 decembrie 1942: Programul sărbătoririi Zilei Unirii în plin război mondial
Articole online

1 decembrie 1942: Programul sărbătoririi Zilei Unirii în plin război mondial

Ion Antonescu

Programul sărbătoririi Zilei Unirii • ,,România a pierdut ¾ din forţa ei militară şi este total la discreţia vecinilor. Nu mai admit procedurile care ne-au adus, din vina altora, în această tragică situaţie. Trupele noastre trebuie retrase din front mult înapoi, trebuie regrupate, reorganizate, dotate cu tot ce le trebuie pentru luptă şi numai după un timp suficient de odihnă mai pot fi întrebuinţate” • Oprirea deportării de evrei în Transnistria a impresionat favorabil Cabinetul de la Washington”.

1 decembrie 1942: Programul sărbătoririi Zilei Unirii în plin război mondial

Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla Armata Română în timpul campaniei din URSS, pe Frontul de Est, în cea mai importantă zi din istoria neamului românesc, ziua de 1 decembrie, și modul în care a fost celebrată ziua în țară. Redăm mai jos notele istoricului militar.

Programul sărbătoririi Zilei Unirii, stabilit de Mihai Antonescu, cuprinde Te-Deum-uri la toate bisericile din ţară, la orele 11.00 (inclusiv în Capitală, la biserica Sfintei Patriarhii, cu participarea membrilor guvernului şi a înaltelor autorităţi civile şi militare), arborarea drapelului naţional, fără a se ţine discursuri. Ţinuta pentru civili şi magistraţi – haină neagră, pentru militari – kaki, veston, cizme, centură de piele, sabie atârnată cu cureluşe, mănuşi roşii, şapcă, o decoraţie.

René de Weck, ministrul plenipotenţiar al Elveţiei, informează pe Mihai Antonescu că ,,oprirea deportării de evrei în Transnistria a impresionat favorabil Cabinetul de la Washington”.

Situația de pe front

Generalul Ilie Şteflea informează pe Ion Antonescu despre situaţia situaţia marilor unităţi ale Armatei 3 române, regrupate pe Cir:
diviziile 5, 6, 13, 14, 15 infanterie, 7 cavalerie – complet distruse (95% pierderi în efectivele luptătoare şi armamentul greu de infanterie – mitraliere, tunuri anticar, brandturi etc.; artileria, materialele de transmisiuni etc. pierdute în totalitate); Divizia 9 infanterie – pierderi mari (circa o treime); Divizia 1 cavalerie, încercuită la vest de Stalingrad, cu Armata 6 germană, circa 60% pierderi în efective şi armament;
diviziile 7 şi 11 infanterie aveau o situaţie mai bună, păstrându-şi capacitatea operativă; Divizia 1 blindată – situaţie destul de critică (mai dispunea de 28 de tancuri).

O situaţie asemănătoare se înregistra şi la Armata 4, în Stepa Kalmucă, unde diviziile 1, 2 şi 18 infanterie pierduseră 80% din personal şi 90% din armament. Prin urmare, era vorba de ,,resturi fără nici o valoare operativă”.

Ca urmare, şeful Marelui Cartier General propune ca ,,resturilor marilor unităţi operative, care au suferit mari pierderi”, să fie reorganizazte, unităţile astfel constituite urmând ,,să nu fie întrebuinţate în operaţiuni corp aparte, ci să fie puse la dispoziţia diviziilor 7, 9 şi 11 infanterie, din Armata 3 şi diviziilor 1 şi 4 din Armata 4”, după o perioadă de cel puţin 15 zile ,,absolut necesară pentru refacerea fizică şi morală a oamenilor şi pentru obţinerea unei coeziuni printr-o instrucţie cât de sumară”.

Pe acest raport Ion Antonescu a pus (la 3 decembrie) următoarea rezoluţie:

,,Armatele 3 şi 4 române au nevoie de completă reorganizare, valoarea lor combativă fiind nulă. Este deci o crimă a se împinge la distrugerea ultimului om din cele două armate. Germanii au posibilităţi mari să-şi înlocuiască pierderile în material; noi nu le avem decât foarte reduse. Din cauza unor greşeli de conducere ale comandamentelor locale care au trecut peste toate angajamentele luate, peste toate cererile şi semnalele mele de alarmă şi care au pus trupa să lupte fără muniţie, subnutrită, fără întărirea serioasă a terenului, fără nici o eşalonare în adâncime, înşiruind luptătorii marilor unităţi române ca mărgelele pe aţă şi pe sute de km România a pierdut ¾ din forţa ei militară şi este total la discreţia vecinilor. Nu mai admit procedurile care ne-au adus, din vina altora, în această tragică situaţie. Trupele noastre trebuie retrase din front mult înapoi, trebuie regrupate, reorganizate, dotate cu tot ce le trebuie pentru luptă şi numai după un timp suficient de odihnă mai pot fi întrebuinţate. Arătaţi deci acest punct de vedere, arătând în scris şi rezoluţia mea şi conţinutul integral al acestui raport… Mai arătaţi comandamentului german că eu am răspunderea faţă de poporul român şi voi purta în viitor ponosul catastrofei noastre militare. Răspunderea mea creşte dacă nu fac tot ce se poate face pentru salvarea resturilor unei armate care a făcut admiraţia tuturor. Opinia publică românească, necunoscând adevărul şi neputându-i-l arăta, mă condamnă pe mine şi nu pe cei care nu m-au ascultat şi n-au ţinut seama de strigătele mele de alarmă şi de angajamentele luate. Să nu uite nimeni, mai ales cei vinovaţi, că după şase ceasuri de luptă, soldaţii noştri nu au mai avut muniţie şi totuşi ei au fost insultaţi. Ei bine: arunc în faţă ofensa aceluia care ne-a insultat”.

Conform unei Note informative, dr. Nicolae Lupu, cunoscut lider naţional-ţărănist, ar fi afirmat: ,,Sigur, germanii vor pierde războiul. Puterea materială, spirituală şi numerică este cu mult mai mare de partea anglo-americanilor şi este imposibil ca aceştia să nu câştige partida”.

Pe alte fronturi:
• Grupul de armate ,,Don” primeşte ordin să execute (la 12 decembrie) o contralovitură pe direcţia Kotelnikovo – Stalingrad pentru a despresura Armata 6 germană.
• La vest de Tunis, trupele germano-italiene pun în dificultate forţele Diviziei 78 infanterie britanică, obligându-le să se retragă spre Tebourba, după care înaintează până la Medjez el Bab, unde au fost oprite constituind o linie defensivă.

Registration

Aici iti poti reseta parola