Zvonurile false despre o revoltă a indienilor Wampanoag din Nantucket, din anul 1738, au alimentat senzaționalul în presa din Boston
Prima pagină a ediției din 28 septembrie 1738 a ziarului Boston News-Letter în care au fost publicate zvonurile false
Aceștia au transformat „zvonurile înfricoșătoare” și „spaimele legate de conspirații” în știri senzaționale și, „în acest proces, au creat convenții pentru raportarea tulburărilor sclavilor în timpul unei perioade pregătitoare în istoria presei americane”.
În prezent, Pope se ocupă de cazul unei presupuse conspirații a indienilor din Nantucket petrecute la sfârșitul anului 1738:
„Coloniștii englezi de pe insula Nantucket știau că indienii Wampanoag, asaltați de violența colonialistă, de boli și de legi, nutreau anumite nemulțumiri. Așa că, stârniți de o amenințare venită de la o femeie indigenă în stare de ebrietate, au intrat în panică. Pentru a contracara presupusa revoltă, au mărșăluit asupra vecinilor lor Wampanoag, sperând să-i surprindă”.
Câteva decenii mai târziu, istoricii din Nantucket au considerat că aceste ziare se bazau pe realitate
Acea alarmă falsă ar fi putut fi lăsată în urmă, dar știrile au circulat. În mâinile tipografului John Draper, proprietarul Boston News-Letter, absența rebeliunii a fost transformată într-o insurecție dejucată în ultimul moment de „un indian de treabă” care a trădat conspirația coloniștilor. La fel ca alți tipografi din Boston, Draper publicase deja povești similare despre conspirații și rebeliuni dezvăluite la timp de o sursă din interior. El doar i-a introdus pe indieni în rolul unor sclavi în șablon.
Concurenții din Boston ai lui Draper i-au retipărit fantezia, adesea cuvânt cu cuvânt. În decurs de două săptămâni, John Peter Zenger din New York și tânărul Benjamin Franklin din Philadelphia au reluat și ei povestea. Marinarii au transportat aceste ziare în Marea Britanie în următoarele luni, unde alte publicații au preluat știrea.
Wampanoagii din Nantucket nu erau sclavi, dar tratamentul lor îngrozitor din partea coloniștilor britanici i-a bântuit în mod constant. În special, tribunalele britanice au obligat tot mai mulți indigeni să se angajeze pe datorie la proprietarii de nave de vânătoare de balene, aducând ceea ce Pope numește „un nou nivel de suferință pentru indigenii din Nantucket”, în timp ce elita engleză a insulei se îmbogățea de pe urma muncii indigenilor.
„Coloniștii care exploatau muncitorii nativi își puteau imagina cu ușurință o rebeliune indiană”, scrie Pope
„Poveștile despre conspirația servilă – planul secret al unui grup de oameni asupriți de a-și obține libertatea prin forță – au apărut pe tot cuprinsul Americii în locurile în care coloniștii oprimau popoarele ocupate.”
Înainte de 1738, se afirma că astfel de comploturi ar fi fost dejucate în New Jersey, Maryland, Virginia și Carolina de Sud. Au existat, de asemenea, cazuri în Nevis, Antigua, Bermuda, St. Christopher și Bahamas. „Imperiul britanic era plin de zvonuri despre conspirații și despre părțile de corp ale victimelor acestora, deoarece tragerea la sorți și decapitarea era o metodă obișnuită de execuție. Faptul că au avut loc insurecții ale sclavilor nu a făcut decât să pună gaz pe focul panicii.”
La doar câțiva ani după starea de panică din Nantucket, Conspirația din New York din 1741 a arătat cum ar fi putut evolua lucrurile pe insulă. Se presupune că albii săraci, catolicii și sclavii plănuiau să incendieze orașul. Autoritățile au pus să fie spânzurați sau arși pe rug între 30 și 40 de oameni înrobiți și patru albi, bazându-se doar pe mărturia, probabil forțată, a unui servitor de 16 ani.
