Acum 47 de ani, 5 septembrie a devenit sinonimul tragediei. Cu adevărat o zi neagră de septembrie, inclusiv de la denumirea comandoului care a îndoliat Jocurile Olimpice de Vară la Munchen din acel an: Septembrie negru.
Atunci, un atac sângeros și laș avea să îndolieze olimpismul și să șocheze lumea: un comando palestinian lua ostatici sportivi din delegația israeliană la Olimpiadă.
Criza s-a soldat cu moartea a 11 sportivi.
Ce trebuia să fie
Era ediția cu numărul 20 a Jocurilor Olimpice. O "sărbătoare a păcii" ar fi urmat să fie celebrată în 1972 la München.
La peste 25 de ani de la catastrofa celui de-al Doilea Război Mondial, provocat de Germania nazistă, nimic nu mai trebuia să amintească de mașina de propagandă folosită din plin la Olimpiada de la Berlin din 1936.
Jocurile din 1972 vizau prezentarea în fața lumii a unei Germanii democratice și moderne, scrie Deutsche Welle.
O dimineață care nu poate fi uitată
Iar vreme de 10 zile jocurile olimpice au fost cu adevărat colorate, luminoase, vesele. Până în dimineața zilei de 5 septembrie, la ora 04:35, când opt membri ai grupării teroriste palestiniene "Septembrie negru" au luat cu asalt locul unde era cazată delegația olimpică israeliană.
Teroriștii au cerut eliberarea celor 232 de militanți palestinieni reținuți în Israel, a teroriștilor germani Andreas Baader și Ulrike Meinhof, precum și a teroristului de stânga japonez Kozo Okamoto.
Fără compromisuri
Au ucis doi sportivi israelieni și pe alți nouă i-au luat ostatici, în speranța de a-i schimba cu cei 232 de prizonieri palestinieni.
Negociatorii germani erau dispuși să cedeze, dar Israelul a respins ferm orice compromis. Premiera Golda Meir spunea atunci: "Dacă vom ceda, niciun israelian nu se va mai simți în siguranță nicăieri în lume".
Intervenția serviciilor de securitate germane s-a încheiat cu moartea tuturor ostaticilor, precum și a unui polițist vest-german.
Născuți în România
Trei dintre sportivii israelieni uciși se născuseră în România: Kehat Shorr, Yossef Gutfreund și Andre Spitzer.
Un al patrulea israelian implicat în incidente, Henry Hershkowitz, scăpat ca prin urechile acului, s-a născut, de asemenea, în ţara noastră.
Cinci dintre cei opt membri ai comando-ului palestinian au fost uciși, iar trei au fost capturați.
Documente despre dezastru
Criza, parte a conflictului arabo-israelian, avea să dureze 31 de ore şi 34 de minute. Despre întreaga poveste s-au scris cărţi, s-au făcut studii, s-au realizat documentare şi s-au făcut filme.
Israelul a publicat în 2012 zeci de documente oficiale în legătură cu luarea de ostatici şi asasinarea sportivilor israelieni la Jocurile Olimpice de la Munchen, punând în discuţie implicarea serviciilor de securitate şi a guvernului german, scrie Times of Israel.
Arhivele israeliene au prezentat documente cu discuţii între Ministerele Afacerilor Externe, reuniuni ale Cabinetului israelian şi ale comisiei parlamentare de afaceri externe şi apărare, precum şi corespondenţe între responsabili germani şi israelieni.
"Germanii nu au făcut nici cel mai mic efort pentru salvarea de vieţi, nu şi-au asumat nici cel mai mic risc pentru a salva oamenii, nici pe ai lor, nici pe ai noştri", se poate citi în mărturia şefului Mossad din acea vreme, Zvi Zamir, la revenirea de la Munchen.
El adaugă că germanii "au făcut totul pentru a termina cu această poveste, cu orice preţ, pentru a nu perturba Jocurile Olimpice".
Eșec lamentabil
Refuzând ajutorul forțelor de securitate israeliene, autoritățile germane a lansat o operațiune de salvare care a eșuat lamentabil, din lipsă de calificare. Toți ostaticii au fost uciși de teroriști cu arme de foc și grenade.
Omagiu după 45 de ani
După 45 de ani, Germania a decis să aducă un omagiu victimelor tragediei din 5 septembrie 1972, inaugurând în 2017 la Munchen un memorial dedicat celor 11 sportivi israelieni uciși.
Instalat în incinta stadionului olimpic din Munchen, memorialul, intitulat "Rana", propune fotografii în alb și negru ale victimelor, precum și biografiile acestora. Memorialul a costat 2,2 milioane de euro.
La ceremonie a vorbit şi văduva lui Andrei Spitzer, maestru de scrimă originar din România, victimă a atacului terorist de la Olimpiada din 1972.
Ankie Spitzer, văduva scrimerului originar din Timişoara, a vorbit emoţionant despre lupta tenace timp de decenii împotriva uitării.
Portrete
Andre Spitzer s-a născut la Timişoara, în 1945. A emigrat în Olanda în 1964, iar la 27 de ani a devenit antrenorul de scrimă al naţionalei Israelului, unde a şi emigrat.
Ultima oară când Spitzer a fost văzut în viaţă a fost în timpul crizei ostaticilor, când discuta cu negociatorii, într-un maiou alb şi cu mâinile încătuşate.
Kehat Shorr, cel de-al doilea israelian de origine română ucis la München, s-a născut în septembrie 1919, la Braşov.
A fost un expert în tir, la Olimpiadă fiind antrenorul naţionalei.
În 1963 a reuşit să emigreze, stabilindu-se la Tel Aviv cu soţia şi fiica sa.
În dimineaţa zilei de 5 septembrie 1972, Shorr a fost luat ostatic din camera de hotel, fiind ucis a doua zi de palestinieni.
Ultima oară, Shorr a fost văzut alături de Andre Spitzer la fereastra hotelului unde erau ţinuţi ostatici, teroriştii având îndreptate armele asupra lor.
Yossef Gutfreund s-a născut în 1931, în România, de unde a emigrat în Israel la 17 ani.
În ţara noastră şi-a început studiile în materie de medicină veterinară. A abandonat însă această meserie în favoarea unei cariere de luptător.
A participat, în calitate de soldat, la două dintre războaiele arabo-israeliene, din 1956 şi 1967. În 1972, la München, participa în calitate de arbitru de lupte.
În noaptea atacului s-a trezit din somn crezând că Moshe Winberg, colegul său de cameră, băgase altă cheie în yală. Însă uşa s-a deschis şi a văzut un mascat cu arma îndreptată spre el.
A apucat să blocheze uşa timp de câteva minute, şi să atenţioneze colegii de atacul terorist. După 21 de ore, Gutfreund a fost omorât.
Martorul
Henry Hershkowitz, israelianul de origine română care a scăpat din atentat, s-a născut în 1927, la Braşov, şi a fost membru al clubului Dinamo. Henry a fost şi portdrapelul delegaţiei israeliene la Olimpiadă.
Henry Hershkowitz a reuşit să scape alături de Gad Tsobari (lupte), Zelich Stroch (tir), Dan Alon, Moshe Yehuda Weinstain (scrimă), Shaul Ladany (marş) şi doi medici.
Toţi au fost treziţi de ţipetele lui Gutfreund.
Reproșuri
Dar autoritățile germane ar fi trebuit să fie pregătite. Istoricul berlinez Matthias Dahlke a amintit în dialog cu DW că perioada aceea a fost marcată de numeroase acte de terorism.
Înainte de Olimpiada de la München, psihologul Georg Sieber și echipa sa au elaborat 26 de scenarii privind posibile atacuri teroriste.
Scenariul cu numărul 21 s-a apropiat groaznic de mult de realitate, pentru că prevedea un atentat asupra sportivilor israelieni în primele ore ale dimineții, scrie sursa citată.
În dialog cu DW, Sieber își amintește că nu a fost singurul care a tras atunci un semnal de alarmă.
"Au fost toate serviciile de informații, din America până în China, care au avertizat: Am auzit ceva, se pregătește ceva acolo".
Georg Sieber propusese înaintea Jocurilor ca, din motive de securitate, sportivii să nu fie grupați în satul olimpic pe națiuni, ci după sporturile în care concurau. Funcționarii din sport au respins însă acest plan.
The Munich Massacre: 47 years ago today, Palestinian terrorists brutally murdered 11 members of the Israeli Olympic team in the Olympic village at the 1972 Munich Games. We remember #Munich72 pic.twitter.com/qJx2Ctwgiz
— StandWithUs (@StandWithUs) September 5, 2019
