Cele trei guverne se aflau în posesia unor mărturii despre atrocităţile, asasinatele şi execuţiile în masă săvârşite pe teritoriile unor state cotropite de nazişti.
În numele a 32 de naţiuni unite, guvernele Marii Britanii, SUA şi URSS declarau solemn că se vor întocmi, pe ţări, listele corespunzătoare şi se vor lua cele mai severe măsuri împotriva acestor criminali.
„Datorită importanţei politice a acestei declaraţii prin care urma să fie pedepsiţi toţi criminalii de război, a faptului că pentru prima dată se preconiza o asemenea măsură de amploare, declaraţia a fost semnată de I.V. Stalin, F.D. Roosevelt şi W. Churchill”.
Problema a fost dezbătută şi la Conferinţa de la Teheran, din noiembrie 1943, la care au participat F.D. Roosevelt, I.V. Stalin şi W. Churchill.
Tribunal Militar Internaţional
După îndelungi dezbateri cu privire la principiile juridice şi de procedură, reprezentanţii SUA, URSS, Marii Britanii şi Franţei au hotărât înfiinţarea unui Tribunal Militar Internaţional pentru judecarea principalilor criminali de război.
La 8 august 1945 a fost semnat, la Londra, Acordul între marile puteri aliate cu privire la urmărirea şi pedepsirea principalilor criminali de război ai puterilor europene ale Axei.
Articolul 1 al Acordului de la Londra prevedea că un tribunal militar internaţional va fi stabilit după consultări cu Consiliul de Control în Germania, pentru a judeca criminalii de război, ale căror crime sunt fără localizare geografică precisă, fie că sunt acuzaţi individual sau în calitate de membri ai unor organizaţii sau grupuri, sau în dublă calitate.
Potrivit Articolului 2, constituirea, jurisdicţia şi funcţiile Tribunalului Militar Internaţional sunt prevăzute în statutul anexat la prezentul acord, statutul făcând parte integrantă din acord.
În Articolul 3 se arăta că fiecare semnatar va lua măsurile necesare pentru a asigura prezenţa la anchetă şi la proces a marilor criminali de război pe care-i deţin şi care vor trebui să fie judecaţi de Tribunalul Militar Internaţional.
Potrivit aceluiaşi articol, semnatarii vor trebui, de asemenea, să depună toate eforturile pentru a asigura prezenţa la anchetă şi la proces, în faţa Tribunalului Militar Internaţional, a acelor mari criminali de război care nu se află pe teritoriul unuia dintre semnatari.
În Articolul 6 se menţiona că nicio dispoziţie a acordului nu aduce atingere jurisdicţiei sau competenţei tribunalelor naţionale sau tribunalelor de ocupaţie stabilite, sau care vor fi create pe teritoriile aliate sau în Germania pentru a judeca criminalii de război.
Statutul Tribunalului Militar Internaţional
În ceea ce priveşte Statutul Tribunalului Militar Internaţional, acesta preciza că tribunalul va fi compus din patru judecători, asistat fiecare de un supleant, iar fiecare din puterile semnatare va desemna un judecător şi un judecător supleant.
Tot în Statut se prevedea că, înainte de deschidere a oricărui proces, membrii Tribunalului se vor întâlni pentru a desemna pe unul dintre ei ca preşedinte.
Preşedinţia urma să fie asigurată prin rotaţie de fiecare membru al Tribunalului pentru procese succesive. În cazul în care Tribunalul va avea sediul pe teritoriul uneia din cele patru mari puteri semnatare, preşedinţia va fi asigurată de către reprezentantul acestei părţi, prevedea, de asemenea, Statutul Tribunalului Militar Internaţional.
