Problema pedepsirii crimelor de război comise de nazişti a preocupat de la început statele membre ale coaliţiei antihitleriste, precum şi opinia publică.
Crimele de război comise de nazişti făceau parte dintr-un ansamblu de măsuri, gândite dinainte, care trebuia să ducă la crearea a ceea ce căpeteniile naziste numeau „noua ordine” europeană.
Maltratarea şi asasinarea prizonierilor de război, executarea în masă a civililor, împuşcarea ostaticilor şi a persoanelor arestate ca măsură de represalii, înrobirea a milioane de oameni şi deportarea lor în Germania la muncă forţată, internarea a milioane de oameni în „lagărele morţii”, ca Auschwitz-Birkenau, Maidanek, Treblinka, Mauthausen, Dachau, Buchenwald etc., unde munceau până la epuizare în condiţii de totală subalimentaţie şi de mizerie fizică şi morală, precum şi aşa-numita „soluţie finală” de exterminare a evreilor din ţările ocupate ale Europei au fost toate rezultatul unui plan de lungă durată, se aminteşte în lucrarea „Relaţii internaţionale în acte şi documente (1939-1945)”, autori Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe Bădescu (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976).
Punctul 3
La 13 ianuarie 1942, reprezentanţii guvernelor statelor ocupate au adoptat o Declaraţie referitoare la problema pedepsirii crimelor de război comise de nazişti.
Astfel, la punctul 3 al declaraţiei se menţiona că semnatarii (reprezentând guvernul Belgiei, guvernul Cehoslovaciei, Comitetul Naţional al Franţei Libere, guvernul Greciei, guvernul Luxemburgului, guvernul Olandei, guvernul Poloniei şi guvernul Iugoslaviei) „pun printre principalele lor scopuri de război pedepsirea, prin intermediul Justiţiei organizate, a vinovaţilor sau responsabililor de aceste crime, fie că le-au ordonat, le-au perpetuat sau au participat la ele”. (”Relaţii internaţionale în acte şi documente (1939-1945)”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976).
Declaraţia cu privire la atrocităţi
De asemenea, la Conferinţa miniştrilor afacerilor externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii care a avut loc la Moscova (19-30 octombrie 1943), a fost adoptată o Declaraţie de principiu privind decizia de pedepsire a criminalilor de război – „Declaraţia cu privire la atrocităţi”.
