Deși Italia este o republică parlamentară, președintele este cel chemat să gestioneze crizele, așa că poate juca un rol important, mai ales într-o epocă în care italienii sunt din ce în ce mai dezbuinați, iar clasa politică fragmentată.
Un președinte suveranist sau unul pro-Bruxelles?
Funcția supremă în stat i-ar putea reveni actualului premier Mario Draghi. Chiar dacă funcțiile președintelui sunt teoretic onorifice, Președintele Republicii Italiene joacă un rol cheie în cazul unei crize guvernamentale. De exemplu, președintele în exercițiu, Sergio Mattarella, este cel care a apelat în februarie anul trecut la Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene, să preia funcția de premier de la Giuseppe Conte, care își pierduse majoritatea în parlament.
Mario Draghi, 74 de ani, se află de atunci în fruntea unei mari coaliții guvernamentale, de la stânga la Liga suveranistă a lui Matteo Salvini, trecând prin dreapta lui Silvio Berlusconi, care la 85 de ani s-ar vedea președinte, dar este bântuit de nenumăratele probleme legale pe care le-a avut.
Presa italiană trece în revistă și alți candidați, printre aceștia se numără fostul președinte creștin-democrat al Camerei Deputaților, Pier Ferdinando Casini, foștii șefi de guverne Paolo Gentiloni, actual comisar european pentru economie, și Giuliano Amato, un fervent pro-european de 82 de ani care a participat la redactarea Constituției Europene.
Un sistem de vot neobișnuit
Modul de vot este destul de complex. Deputații și senatorii, cărora li se alătură reprezentanții a 20 de regiuni italiene, aproximativ o mie de persoane în total, se întrunesc pentru a vota. În primele trei tururi de scrutin, pentru a deeveni președinte candidatul are nevoie de o majoritate de două treimi, dar în al 4-lea tur de scrutin ăi este suficientă o majoritate simplă. Votul este secret, iar acest fapt a dat naștere multor surprize de-a lungul anilor, mulți alegători votând după cum le dicta conștiința și nu disciplina de partid, scrie Le Figaro.
