Vocabularul Franţezo-Românesc întocmit de Petrache Poenaru: Parachute – maşină făcută în formă de umbrelă şi hotărâtă să oprească un trup de a cădea prea tare

 

Terminologia aeronautică își face loc şi în limba română în prima jumătate a veacului al XIX-lea, fapt demonstrat şi prin apariţia la Bucureşti, în anii 1840 şi 1841, a unui Vocabular Franţezo-Românesc întocmit de Petrache Poenaru (Director al şcoalelor naţionale), F. Aaron şi G. Hill (profesori la Colegiul Sf. Sava).

El conţine termeni aeronautici pe care îi traduce şi îi explică, ca de exemplu: Aeronaute – „aeronaut, cel ce înnoată, pluteşte în aer cu aerostat sau balon”;

Aerostat – „aerostat, balon sau băşică plină cu un fel de aer mai uşor de cât cel obicinuit, cu care se poate ardica cineva în vâzduh”;

Ballon – „balon, băşică umflată cu aer; balon aerostatic – băşică mare umflată cu un fel de gaz mai uşor de cât atmosfera noastră cu care se poate înălţa cineva în văzduh”;

Parachute – maşină făcută în formă de umbrelă şi hotărâtă să oprească un trup de a cădea prea tare pe pământ; ş.a.

În 1841, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură publică” publică un articol de Gh. Bariţiu, „Balonul de aer”, în care se comentează şi problema dirijării balonului:

„Era o grea problemă a face ca balonul de aer să poată fi purtat după voia corăbierului ca şi vasele plutitoare – pe apă. Din Englezi şi din Franţozi nu lipsiră bărbaţi mai vârtos de la Napoleon încoace, cari îşi bătură capul pentru asemenea aflare interesantă.

De curând cetim în foile publice, cumcă Domnul C. (S) şi Fiul său … ar fi aflat mijlocul de a purta balonul slobod în aer”.

La „cercarea în curtea şcoalei milităreşci la Paris”, după ce au pus „minunatul mehanism în lucrare” au efectuat mai multe manevre de întoarceri, urcări şi coborâri „după voia corăbierului”.

După trei ceasuri, aeronautul „între strigătele de plăcere a privitorilor se slobozi tocma la locul acela de unde se înălţase”.

„Acest balon s-au lucrat la satul Miclăuşeni”

Referiri la un prim balon construit de un „amator” apar într-o scrisoare trimisă de Dimitrie Sturdza, la 11 octombrie 1842, tatălui său Alexandru Sturdza la Iaşi, în care îi relatează că a construit, împreună cu profesorul său D-l Kormann, un balon din 4 kg de hârtie de Moldova, cu inscripţia următoare: