Vitejii români de la Plevna îi lasă cu buza umflată pe speculanții care se îmbogățeau pe seama Războiului de Independență

 

Ostașii români iau cu asalt, la 30 august 1877, Grivița, dar războiul părea să nu se ma isprăvească din pricina luptelor de la Plevna, unde după ce cădea o redută dădeau peste alta.

Carele cu provizii se înșirau zilnic, mergând din România spre locurile luptelor din Bulgaria.

Războiul se prelungea și unii își frecau palmele.

O mulțime de speculanți s-au îmbogățit atunci.

Speculanții de la 1877 crezând, în lăcomia lor, că fiecare dintre ei va deveni un Cresus, cumpărau mereu care cu boi și provizii, expediindu-le pe front, pe drumurile grele ale Bulgariei.

Ei credeau că războiul va mai dura cel puțin până în primăvara următoare…

Surpriza

Când deodată, pe neașteptate, la 28 noiembrie, a căzut și Plevna.

Osman Pașa s-a predat, cu toată armata lui, dându-și sabia colonelului român Mihhil Cerchez.
Speculanții ce nădăjduiseră câștiguri fabuluoase erau dezolați, căci toate carele lor cu provizii rămăseseră prin dealurile și văile noroiase ale Bulgariei…

Vitejii noștri se întorceau acasă cântând „Plecat-am nouă din Vaslui”, părăsind la Poradim căsuța aproape dărăpănată ce adăpostise săptămâni pe Domnitorul Carol I, comandantul celor 35.000 de ostași români și 30.000 de soldați ruși de la Plevna.

După 25 de ani

În 1902, la începutul lui noiembrie, Regele Carol I a făcut o vizită Principelui Ferdinand al Bulgariei.

Se împlinea un sfert de veac de la luptele care au dat semnalul gonirii turcilor din Europa.

Bulgarii veniseră de peste tot să-l aclame.

Atunci, Carol I, împreună cu Principele Ferdinand, a vizitat căsuța de la Poradim, de unde condusese Războiul de Independență.

La Poradim, Regele Carol I a plantat, spre amintire, un stejar. Pe câmpul de luptă de la Plevna s-a oficiat un serviciu divin.

De acolo, Regele s-a îndreptat spre Grivița, depunând două coroane de bronz, cu inscripția:
„Carol I, Rege al României, bravilor ostași morți pe câmpul de onoare”.

Era același Carol care, în 10 mai 1866, la învestitura din Parlament, făcuse legământ de viaţă:

“În clipa în care am pus piciorul pe acest pământ sfânt, am şi devenit român. Cetăţean astăzi, iar mâine soldat de va fi nevoie, eu voi împărtăşi cu românii şi soarta cea bună, şi soarta cea rea“.

Foto: Căsuța de la Poradim

Sursa: Alex. F. Mihail, Întrevederi de Suverani